 |
| Imagine preluată de pe forum-lokomotiv.ro |
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Haideţi ca să vă mai povestesc o întâmplare cu Nelu ceasornicarul. Într-o postare precedentă, vă povesteam că, de la Nelu am reuşit chiar să fur ceva meserie. Suficientă ca să repar ceasurile din dotarea familiei şi, atunci când era o urgenţă, chiar şi pe ale prietenilor. Dar nu am făcut din asta un obicei pentru că, pe lângă meseria pe care mă lăsa să i-o fur, Nelu m-a ajutat de multe ori chiar cu piese de schimb. Şi asta la modul gratuit, deşi pe el îl costau destul. Aşa că, de cele mai multe ori, îi trimeteam la atelierul lui pentru reparaţii.
Nu am vrut şi nici nu m-am gândit vreodată să speculez bunătatea lui dincolo de limitele bunului simţ. Şi eram sigur că nu mă voi face de râs trimiţându-mi prietenii la el, pentru că Nelu nu numai că repara orice, dar repara bine. Poate că nu întotdeauna la modul cel mai rapid, dar întotdeauna la cea mai înaltă calitate. Chiar dacă era nevoie să ungă doar un ax, Nelu desfăcea şi curăţa tot ceasul şi ungea toate locurile care cereau aşa ceva. Dar nu era singura calitate a reparaţiilor făcute de Nelu, ci mai era o alta, cel puţin la fel de importantă: reparaţiile erau foarte ieftine. Atât de ieftine că, mă întrebam adesea din ce trăieşte...
Ca de obicei, este după-amiază, este o zi plăcută de primăvară, clienţii s-au rărit, aşa că ne punem pe şuetă. Nu apucăm noi să schimbăm prea multe vorbe, că intră în magazin un tânăr cu o gentuţă în mână.
- Bună ziua! îl întâmpină Nelu amabil.
- Bună ziua, bună ziua! îi răspunde junele şi mai amabil.
- Cu ce vă ajut? continuă Nelu seria amabilităţilor.
- Ştiţi, am avut un ceas la reparat la dumneavoastră săptămâna trecută, continuă tânărul, tot numai zâmbet.
Hopa! mă grăbesc eu să trag concluzii în gând, să vezi că amicul are o nemulţumire.
- Nicio problemă, răspunde Nelu condus, probabil, de gânduri asemănătoare. Eu acord garanţie la orice lucrare. Haideţi să vedem despre ce e vorba!
- Nu, nu! sare flăcăul ca ars, nu e vorba de aşa ceva. Din contră, sunt foarte mulţumit.
- Atunci? ridică Nelu o sprânceană.
- Vroiam să vă spun că şi ceasul soţiei s-a stricat, continuă flăcăul punând un ceas pe tejghea.
- O, nicio problemă! exclamă Nelu vesel, îl reparăm şi pe el.
- Da, da, mulţumesc, sigur, dar mă gândeam...
- Vă rog, îl incurajează Nelu curios.
Tânărul ridică gentuţa, o desface şi deşartă pe tejghea vreo douăzeci de ceasuri dintre cele mai diverse, după care continuă:
- Ştiţi... mă gândeam, îşi face junele curaj, vedeţi... am adus aici ceasurile tuturor prietenilor mei... he he, destule, nu? rânjeşte tânărul.
- Şi? îl întreabă Nelu ridicând şi cealaltă sprânceană.
- Mă gândeam că, dacă v-am adus atâtea ceasuri la reparat, pe al soţiei să îl reparaţi gratis...
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!