Cozile comuniste

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Poza. Poza era aceea care îi deranja pe liderii comunişti. Totul trebuia să iasă bine în poză. Că era sau nu real, asta nu mai conta. Poza era elementul decisiv. Era poza bună? Totul era în regulă. Nu era poza bună? Era jale, trebuiau luate măsuri.

Şi în vremea aceea oamenii aveau prostul obicei să mănânce. Iar piaţa era cum era, adică comunistă, adică goală. Ca urmare, atunci când la un magazin era un gestionar mai activ şi aducea, să zicem, portocale, imediat se forma o coadă. Între noi fie vorba, coada era un element nelipsit al oricărei aprovizionări, începând cu hârtia igienică. Ce făceau autorităţile când li se raporta că zilnic se formează o coadă pentru portocale la magazinul alimentar numărul 135 (pentru că pe vremea aceea, alimentarele, ca şi farmaciile de altfel, nu aveau nume, ci numere)? Ei bine, să nu credeţi că aprovizionau cu portocale toate unităţile pentru a nu se mai forma cozi. Nuuu, nici vorbă! Autorităţile desfiinţau magazinul după logica elementară „nu mai e magazin, nu mai e nici coadă”.

Erh, dar comunismul a dispărut şi asta nu de ieri, de alaltăieri, ci de 22 de ani! O perioadă suficient de lungă ca să crezi în dispariţia lui totală. Dar iată că viaţa bate filmul şi iarna bate viaţa. Suficient de puternic ca să îngroape sub zăpadă mii sau zeci de mii de oameni, zeci sau sute de localităţi, zeci sau sute de kilometri de drumuri. Iar îngropatul nu s-a dovedit doar o figură de stil, ci unul la modul cel mai propriu, pentru că au murit oameni adulţi, au murit copii.

Dacă în privinţa adulţilor putem risca să mergem pe mâna trufaşă şi dispreţuitoare a domnului Mircea Toader (în stilul deja cunoscut al partidului de guvernământ), care afirmă că aceştia erau beţivi adormiţi prin şanţuri, în privinţa copiiilor nu mai avem nimic de completat.

Ei bine, ce fac guvernanţii noştri? Păi, ce să facă şi ei altceva decât să păstreze bunele tradiţii comuniste. Cer primarii declararea stării de alertă? Să ceară! Nu primesc nimic pentru că situaţia e normală, conform spuselor lui El lider maximo. Cer primarii declararea stării de urgenţă? Să fie sănătoşi, nu declarăm nimic, totul e în parametrii normali, conform ordinelor aceluiaşi conducător. Mor oameni? Ei şi, mor prima dată oameni? Au casele îngropate? Şi ce-i cu asta? Să zică mersi că nu le-au fost luate de ape... Mor vitele de frig sau nemâncare? Şi ce dacă? Au murit mai multe când cu gripa porcină sau cea aviară.

Ce e în mintea acestor primari? Cum pot ei cere aşa ceva ca să strice poza? Cum să apară guvernul ca fiind unul care nu stăpâneşte situaţia? Cum să stricăm poza lui la care trudesc cu spor atâţia oameni? Nu e păcat de munca lor? Ne-am chinuit atât ca să oferim lumii o frunză şi un logo acestei ţări, ne-am chinuit atât ca lumea să creadă că România e condusă de oameni competenţi şi acum vin niscai primari descreieraţi ca să ceară declararea a tot felul de stări, de parcă de ei sau de oamenii din localităţile lor ne arde nouă acum... Cum pot fi atât de limitaţi, cum pot strica ei o poză atât de frumoasă?

Peştele de la cap se împute, spune o zicală. În lumina ultimelor evenimente, eu cred că şi de la cozi. De la cozile de comunişti perpetuate printre noi...

Să auzim de bine!