Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cartoful este recomandat de medicina modernă pentru că e sănătos, hrănitor, energetic, permis tuturor celor predispuşi la îngrăşare. Înlesneşte funcţiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Dacă nu e preparat cu grăsime, cartoful nu îngraşă. Este chiar recomandat obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic câte 1-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar dacă este voluminos, cartoful are 80% apă, ceva mai puţin decât laptele. Un cartof de dimensiuni medii cântăreşte în jur de 150 de grame şi furnizează organismului doar 100-110 kilocalorii, cât un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai puţin decât aportul zilnic de sodiu). Potasiu are, însă, din plin: de trei ori mai mult decât o portocală şi chiar si mai mult decât o banană. Sunt mai greu de digerat cartofii prăjiţi, deoarece conţin mai multe lipide. Cartofii fierţi nu trebuie păstraţi mai mult de 24 ore. Nu consumaţi porţiunile verzi ale cartofului. Sunt toxice!
Consumul de cartofi poate aduce mai multe beneficii decât consumul de spanac.
Cartoful poate aduce multe beneficii organismului uman, însă din cauza faptului că cei mai populari sunt cartofii prăjiţi, plini de grăsime, beneficiile nu mai apar. Mai mult, până şi cartofii copţi sunt „îmbogăţiţi” cu unt, brânză sau bucăţi de şuncă.
Ca urmare, de multe ori, consumul de cartofi, astfel gătiţi, contribuie serios la apariţia afecţiunilor cardiace sau chiar a unui atac de cord. Însă consumul cartofilor copţi, simpli, fără grăsimi, constituie o sursă de fibre care oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi, mai mult, are foarte puţine calorii. Cartofii sunt o bogată sursă de vitamina C, de vitamina B6, de potasiu, de magneziu şi de fibre, susţin specialiştii.
Reputaţia cartofului
Studii recente au arătat că reputaţia cartofilor de a fi bogaţi în carbohidraţi şi că trebuie eliminaţi din alimentaţia celor care vor să slăbească este falsă. O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor arată că broccoli este mai puţin folositor corpului uman decât cartoful. Mai mult, cartoful este mai bogat în fenoli decât spanacul sau varza.
Sucul de cartofi cruzi
Sucul de cartofi nu are egal în tratarea acidităţii gastrice şi a ulcerelor gastrice. Calmează şi cicatrizează mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Într-un pahar de vin se pun două degete de suc şi restul apă caldă. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Se poate amesteca şi cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile şi cel de cartofi se alterează repede; de aceea, trebuie extras şi consumat imediat. Milioane de indivizi suferă de artrită, dar puţini cunosc acţiunea benefică a sucului de cartofi împotriva acestei boli. Extractul crud e indicat şi în hepatită şi litiaza biliară, constipaţie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii conţine hidraţi de carbon, protide, lipide, săruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator în bolile gastrointestinale, în intoxicaţii cu substanţe toxice.
Medicamentul pielii
Pentru arsuri, degerături, crăpături ale pielii, ulceraţii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficientă de cartofi cruzi şi se aplică pe locul respectiv în amestec cu o linguriţă de miere sau ulei de măsline, lăsând să acţioneze cel puţin două ore; se fixează cu ajutorul unui bandaj. Se schimbă cataplasma în timpul zilei, până la vindecarea completă. Pentru arsuri solare se pun cartofi în rondele subţiri. Se lasă să acţioneze câteva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, care se lasă 10 minute, apoi se clăteşte. Făina de cartofi este un bun calmant în caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, erupţii cutanate şi crăpături ale pielii. Se fixează cu un bandaj şi se lasă o oră sau două. Operaţia se repetă de două ori pe zi, până la vindecarea completă. Pe negi, se pune cartof crud, ras, odată dimineaţa şi odată după-amiaza. Transpiraţia abundentă a picioarelor se tratează cu făină de cartofi pudrată pe piele după spălarea picioarelor.
Alungă tusea şi migrenele
Chiar şi frunzele cartofului au întrebuinţare terapeutică. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute în 750 ml de apă. Se strecoară. Ceaiul obţinut se îndulceşte cu miere. Se bea între mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte şi pe tâmple felii de cartof crud sau frunze proaspete de vişin, mentă, cimbrişor sau podbal. În cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (câte 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, înainte de masă). Contra paraziţilor intestinali: se va mânca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salată de cartofi amestecaţi cu 60 g de ulei de nucă. Aşadar, nu ocoliţi cartofii din dieta zilnică. La masa de seară, 100-200 g de brânză de vaci şi câţiva cartofi la cuptor reprezintă un regim de sănătate mai bun decât orice medicament din lume.
Leacuri din bătrâni
Când se formează noduli în urma injecţiilor, aplicaţi felii reci de cartofi cruzi.
În cazul durerilor în gât, se pun cartofi cruzi raşi şi daţi prin alcool încălzit; amestecul se aşează într-o ţesătură de bumbac şi se aplică pe zona gâtului; trebuie păstrată căldura.
Pentru cei care suferă de inimă, e bun cartoful copt.
Pentru a scăpa de ulcer, mâncaţi zilnic două-trei felii de cartofi cruzi sau beţi câte 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecaţi cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumătate de oră înainte de fiecare masă.
În sciatică şi dureri reumatice: 100 g de cartofi se fierb într-o jumătate de litru de apă. Pasta se întinde pe o cârpă şi se aplică pe locul dureros.
Cartoful şi frumuseţea
Pentru ten gras: aplicaţi, odată pe săptămână o mască pe bază de cartof ras amestecat cu zeamă de lămâie şi lăsaţi să acţioneze 10 minute, după care clătiţi cu ceai de gălbenele sau apă minerală.
Pentru ten uscat sau mixt: se face o mască din cartofi fierţi şi pasaţi amestecaţi cu gălbenuş crud şi lapte fiert. Amestecul trebuie să capete consistenţa unei smântâni şi trebuie lăsat să acţioneze 10 minute, apoi se clăteşte cu ceai de gălbenele.
De ajutor gospodinelor
Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumătate de oră într-un litru de apă. Adăugăm trei sau patru prafuri de alaun (piatră acră).
Ca să curăţăm calcarul de pe un vas, fierbem îndelung în el coji de cartofi.
Ca să curăţăm geamurile şi oglinzile, le frecăm cu o felie de cartof.
Ca să ştergem urmele de degete de pe uşi, le frecăm cu o felie de cartof.
Apa de la fiertul cartofilor fără coajă curăţă perfect argintăria.
Pentru a înviora culorile unui covor: îl aspirăm bine; apoi radem doi cartofi, îi acoperim cu apă caldă şi-i lăsăm să infuzeze două ore. Îi strecurăm şi frecăm covorul cu pasta obţinută.
Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2008 drept Anul internaţional al cartofului.
Cartof (bandraburce, baraboi, barabule, balogene, pere, crumpeni, grumciri, hadeburce, mere de pământ, poame de pământ, piciorcă, ţermer, solanum tuberosum).
ORIGINE
Un platou înalt din munţii Anzi din America de Sud este locul de naştere al cartofului alb, numit astăzi “irlandez”.
Platoul cunoscut de noi astăzi ca Titicaca se întinde pe teritoriul statelor Peru şi Bolivia. Indienii Aymara au dezvoltat mai mult de 100 de varietăţi de cartofi pe care îi cultivau la înălţimi mai mari de 3.000m. Cartofii erau baza alimentaţiei incaşilor şi a indienilor Aymara
ISTORIC
În ruinele antice din Peru şi Chile, arheologii au găsit rămăşiţe de cartofi, datate din sec. al V-lea î.Ch. Incaşii îi cultivau, îi mâncau şi chiar îi adorau. Adesea, coşuri sigilate pline cu cartofi erau îngropate ca rezervă pentru anii de foamete sau în caz de război, iar uscaţi formau proviziile cărate în expediţii.
LEGENDA
Cartofii vechilor incaşi aveau coaja de culoare roşie închisă şi miezul galben. Incaşii îi numeau “papas”, aşa cum sunt numiţi şi astăzi în Peru.
O rugăciune incaşă spune: “O, Creatorule! Tu, care ai dat viaţă tuturor lucrurilor şi ai făcut ca oamenii să trăiască şi să se înmulţească, înmulţeşte şi fructele pământului, cartofii şi altă hrană pe care ai creat-o, ca să nu mai suferim de foame şi mizerie.”
Piedro de Cieza de Leon
1540 - primul european care a văzut cartofi a fost Piedro de Cieza de Leon (1518-1560).
Conchistador spaniol şi istoric care a scris despre cartof în opera sa: “Peru - Descoperire şi cucerire” - 1560
Gonzalo Jimenez de Quesada
1565 - exploratorul spaniol Gonzalo Jimenez de Quesada, a adus cartoful în Spania, în locul aurului pe care îl căutase zadarnic.
1588 - o legendă irlandeză spune că vasele armatei spaniole eşuate pe coastele irlandeze erau încărcate cu cartofi.
În secolul al XX-lea a devenit alimentul de bază în toate ţările lumii
Cartoful a ajuns in Europa prin secolul al XVI-lea şi, de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masă. Această legumă aparent banală, dacă este fiartă pe abur sau înăbuşit, dezintoxică organismul datorită conţinutului său bogat în potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat în reumatism şi artroză. Slab hipnotic şi calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe bază nervoasă. Este recomandat şi diabeticilor, copt în cenuşă, în aşa fel încât să nu i se piardă nici savoarea, nici calităţile nutritive. Cartoful reduce glicozuria, determină o ameliorare a stării generale şi, la bolnavii cu complicaţii chirurgicale, o revitalizare a ţesuturilor prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful conţine provitamina A, vitamina K (antihemoragică şi antianemică), sulf (combate excesul de seboree şi fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consumă în jur de 120 kg de cartofi pe an de persoană. Dr. Leon Binet a demonstrat că această legumă conţine o substanţă azotată, tuberina, care favorizează creşterea copiilor. Mai cu seamă, cartofii noi sunt bogaţi în tuberină.
Să auzim de bine!
Cartoful este recomandat de medicina modernă pentru că e sănătos, hrănitor, energetic, permis tuturor celor predispuşi la îngrăşare. Înlesneşte funcţiile intestinale, combate ulcerul, este cicatrizant. Dacă nu e preparat cu grăsime, cartoful nu îngraşă. Este chiar recomandat obezilor, hepaticilor. Administrate diabeticilor, zilnic câte 1-1,5 kg de cartofi, s-a constatat atenuarea simptomelor morbide (glicozurile, poliurie, polidipsie). Chiar dacă este voluminos, cartoful are 80% apă, ceva mai puţin decât laptele. Un cartof de dimensiuni medii cântăreşte în jur de 150 de grame şi furnizează organismului doar 100-110 kilocalorii, cât un pahar de suc de portocale. Un cartof are numai 10 miligrame de sodiu (de 400 de ori mai puţin decât aportul zilnic de sodiu). Potasiu are, însă, din plin: de trei ori mai mult decât o portocală şi chiar si mai mult decât o banană. Sunt mai greu de digerat cartofii prăjiţi, deoarece conţin mai multe lipide. Cartofii fierţi nu trebuie păstraţi mai mult de 24 ore. Nu consumaţi porţiunile verzi ale cartofului. Sunt toxice!
Consumul de cartofi poate aduce mai multe beneficii decât consumul de spanac.
Cartoful poate aduce multe beneficii organismului uman, însă din cauza faptului că cei mai populari sunt cartofii prăjiţi, plini de grăsime, beneficiile nu mai apar. Mai mult, până şi cartofii copţi sunt „îmbogăţiţi” cu unt, brânză sau bucăţi de şuncă.
Ca urmare, de multe ori, consumul de cartofi, astfel gătiţi, contribuie serios la apariţia afecţiunilor cardiace sau chiar a unui atac de cord. Însă consumul cartofilor copţi, simpli, fără grăsimi, constituie o sursă de fibre care oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi, mai mult, are foarte puţine calorii. Cartofii sunt o bogată sursă de vitamina C, de vitamina B6, de potasiu, de magneziu şi de fibre, susţin specialiştii.
Reputaţia cartofului
Studii recente au arătat că reputaţia cartofilor de a fi bogaţi în carbohidraţi şi că trebuie eliminaţi din alimentaţia celor care vor să slăbească este falsă. O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor arată că broccoli este mai puţin folositor corpului uman decât cartoful. Mai mult, cartoful este mai bogat în fenoli decât spanacul sau varza.
Sucul de cartofi cruzi
Sucul de cartofi nu are egal în tratarea acidităţii gastrice şi a ulcerelor gastrice. Calmează şi cicatrizează mucoasele digestive. Este un antispastic, diuretic, emolient. Într-un pahar de vin se pun două degete de suc şi restul apă caldă. Se bea dimineaţa, pe stomacul gol. Se poate amesteca şi cu supa sau ciorba. Ca toate sucurile şi cel de cartofi se alterează repede; de aceea, trebuie extras şi consumat imediat. Milioane de indivizi suferă de artrită, dar puţini cunosc acţiunea benefică a sucului de cartofi împotriva acestei boli. Extractul crud e indicat şi în hepatită şi litiaza biliară, constipaţie, hemoroizi, scorbut. Sucul de cartofi din soiurile rozalii conţine hidraţi de carbon, protide, lipide, săruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Amidonul de cartof este antiinflamator în bolile gastrointestinale, în intoxicaţii cu substanţe toxice.
Medicamentul pielii
Pentru arsuri, degerături, crăpături ale pielii, ulceraţii, edeme ale pleoapelor: se rade o cantitate suficientă de cartofi cruzi şi se aplică pe locul respectiv în amestec cu o linguriţă de miere sau ulei de măsline, lăsând să acţioneze cel puţin două ore; se fixează cu ajutorul unui bandaj. Se schimbă cataplasma în timpul zilei, până la vindecarea completă. Pentru arsuri solare se pun cartofi în rondele subţiri. Se lasă să acţioneze câteva minute. Pecinginea trece cu cartof crud, dat prin mixer, care se lasă 10 minute, apoi se clăteşte. Făina de cartofi este un bun calmant în caz de flegmoane, arsuri, erizipel, ulcer varicos, erupţii cutanate şi crăpături ale pielii. Se fixează cu un bandaj şi se lasă o oră sau două. Operaţia se repetă de două ori pe zi, până la vindecarea completă. Pe negi, se pune cartof crud, ras, odată dimineaţa şi odată după-amiaza. Transpiraţia abundentă a picioarelor se tratează cu făină de cartofi pudrată pe piele după spălarea picioarelor.
Alungă tusea şi migrenele
Chiar şi frunzele cartofului au întrebuinţare terapeutică. 15 g de frunze proaspete se fierb 5 minute în 750 ml de apă. Se strecoară. Ceaiul obţinut se îndulceşte cu miere. Se bea între mese pentru calmarea tusei. Pentru migrene, se pot aplica pe frunte şi pe tâmple felii de cartof crud sau frunze proaspete de vişin, mentă, cimbrişor sau podbal. În cazul durerilor de cap persistente, se va bea suc cald de cartofi (câte 1/4 pahar, de 3 ori pe zi, înainte de masă). Contra paraziţilor intestinali: se va mânca seara, timp de 3 zile, exclusiv o salată de cartofi amestecaţi cu 60 g de ulei de nucă. Aşadar, nu ocoliţi cartofii din dieta zilnică. La masa de seară, 100-200 g de brânză de vaci şi câţiva cartofi la cuptor reprezintă un regim de sănătate mai bun decât orice medicament din lume.
Leacuri din bătrâni
Când se formează noduli în urma injecţiilor, aplicaţi felii reci de cartofi cruzi.
În cazul durerilor în gât, se pun cartofi cruzi raşi şi daţi prin alcool încălzit; amestecul se aşează într-o ţesătură de bumbac şi se aplică pe zona gâtului; trebuie păstrată căldura.
Pentru cei care suferă de inimă, e bun cartoful copt.
Pentru a scăpa de ulcer, mâncaţi zilnic două-trei felii de cartofi cruzi sau beţi câte 100 ml de suc de cartofi cruzi (simplu sau amestecaţi cu miere de albine sau suc de morcovi) cu o jumătate de oră înainte de fiecare masă.
În sciatică şi dureri reumatice: 100 g de cartofi se fierb într-o jumătate de litru de apă. Pasta se întinde pe o cârpă şi se aplică pe locul dureros.
Cartoful şi frumuseţea
Pentru ten gras: aplicaţi, odată pe săptămână o mască pe bază de cartof ras amestecat cu zeamă de lămâie şi lăsaţi să acţioneze 10 minute, după care clătiţi cu ceai de gălbenele sau apă minerală.
Pentru ten uscat sau mixt: se face o mască din cartofi fierţi şi pasaţi amestecaţi cu gălbenuş crud şi lapte fiert. Amestecul trebuie să capete consistenţa unei smântâni şi trebuie lăsat să acţioneze 10 minute, apoi se clăteşte cu ceai de gălbenele.
De ajutor gospodinelor
Clei din cartofi: fierbem patru sau cinci cartofi timp de o jumătate de oră într-un litru de apă. Adăugăm trei sau patru prafuri de alaun (piatră acră).
Ca să curăţăm calcarul de pe un vas, fierbem îndelung în el coji de cartofi.
Ca să curăţăm geamurile şi oglinzile, le frecăm cu o felie de cartof.
Ca să ştergem urmele de degete de pe uşi, le frecăm cu o felie de cartof.
Apa de la fiertul cartofilor fără coajă curăţă perfect argintăria.
Pentru a înviora culorile unui covor: îl aspirăm bine; apoi radem doi cartofi, îi acoperim cu apă caldă şi-i lăsăm să infuzeze două ore. Îi strecurăm şi frecăm covorul cu pasta obţinută.
Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2008 drept Anul internaţional al cartofului.
Cartof (bandraburce, baraboi, barabule, balogene, pere, crumpeni, grumciri, hadeburce, mere de pământ, poame de pământ, piciorcă, ţermer, solanum tuberosum).
ORIGINE
Un platou înalt din munţii Anzi din America de Sud este locul de naştere al cartofului alb, numit astăzi “irlandez”.
Platoul cunoscut de noi astăzi ca Titicaca se întinde pe teritoriul statelor Peru şi Bolivia. Indienii Aymara au dezvoltat mai mult de 100 de varietăţi de cartofi pe care îi cultivau la înălţimi mai mari de 3.000m. Cartofii erau baza alimentaţiei incaşilor şi a indienilor Aymara
ISTORIC
În ruinele antice din Peru şi Chile, arheologii au găsit rămăşiţe de cartofi, datate din sec. al V-lea î.Ch. Incaşii îi cultivau, îi mâncau şi chiar îi adorau. Adesea, coşuri sigilate pline cu cartofi erau îngropate ca rezervă pentru anii de foamete sau în caz de război, iar uscaţi formau proviziile cărate în expediţii.
LEGENDA
Cartofii vechilor incaşi aveau coaja de culoare roşie închisă şi miezul galben. Incaşii îi numeau “papas”, aşa cum sunt numiţi şi astăzi în Peru.
O rugăciune incaşă spune: “O, Creatorule! Tu, care ai dat viaţă tuturor lucrurilor şi ai făcut ca oamenii să trăiască şi să se înmulţească, înmulţeşte şi fructele pământului, cartofii şi altă hrană pe care ai creat-o, ca să nu mai suferim de foame şi mizerie.”
Piedro de Cieza de Leon
1540 - primul european care a văzut cartofi a fost Piedro de Cieza de Leon (1518-1560).
Conchistador spaniol şi istoric care a scris despre cartof în opera sa: “Peru - Descoperire şi cucerire” - 1560
Gonzalo Jimenez de Quesada
1565 - exploratorul spaniol Gonzalo Jimenez de Quesada, a adus cartoful în Spania, în locul aurului pe care îl căutase zadarnic.
1588 - o legendă irlandeză spune că vasele armatei spaniole eşuate pe coastele irlandeze erau încărcate cu cartofi.
În secolul al XX-lea a devenit alimentul de bază în toate ţările lumii
Cartoful a ajuns in Europa prin secolul al XVI-lea şi, de atunci, nu ne-a mai lipsit de la masă. Această legumă aparent banală, dacă este fiartă pe abur sau înăbuşit, dezintoxică organismul datorită conţinutului său bogat în potasiu. Contribuie la eliminarea acidului uric, fiind indicat în reumatism şi artroză. Slab hipnotic şi calmant, cartoful e foarte bun pentru persoanele nervoase, cu crampe, insomnii, tuse pe bază nervoasă. Este recomandat şi diabeticilor, copt în cenuşă, în aşa fel încât să nu i se piardă nici savoarea, nici calităţile nutritive. Cartoful reduce glicozuria, determină o ameliorare a stării generale şi, la bolnavii cu complicaţii chirurgicale, o revitalizare a ţesuturilor prin favorizarea proceselor de cicatrizare. Cartoful conţine provitamina A, vitamina K (antihemoragică şi antianemică), sulf (combate excesul de seboree şi fier). Constituie una dintre principalele surse de vitamina C a francezilor, care consumă în jur de 120 kg de cartofi pe an de persoană. Dr. Leon Binet a demonstrat că această legumă conţine o substanţă azotată, tuberina, care favorizează creşterea copiilor. Mai cu seamă, cartofii noi sunt bogaţi în tuberină.
Să auzim de bine!
Am citit cu interes articolul tau pentru ca sunt o continua admiratoare si o mancacioasa de cartofi:) este adevarat ca-i prefer, in general, fierti, eventual cu putin unt, recunosc. Si cu verdeata. Si toata lumea imi spunea ca ingrasa. Insa mie-mi plac. Mai mult decat carnea :) Mi-e de folos articolul tau. Multumesc.
RăspundețiȘtergere@ QED: Dragă QED, cu puţină verdeaţă merg şi mai bine... Părerea mea este că, nicio mâncare, dacă e consumată cu măsură, nu îngraşă. Iar dacă mai faci şi puţină mişcare... atunci chiar nu ai de ce să-ţi faci probleme.
RăspundețiȘtergere