Ţara valorilor răsturnate

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Stau ca un pensionar în fotoliu şi mă holbez la televizor. Mă holbez nu pentru că este ceva deosebit de interesant, ci pentru că sunt atât de zguduit de ceea ce văd şi aud încât nu mă pot mişca. Se vorbeşte intens despre politicieni şi clasa politică. Comentariul e asezonat cu imagini pe măsură, dar mintea mea refuză să înţeleagă ceva de neînţeles. Cine consultă publicaţiile de specialitate, poate lesne afla că în Insulele Capului Verde Asociaţia economiştilor (de acolo, de la ei) cuprinde exclusiv economişti. Economişti cu diplomă şi legitimaţia la zi. Nicidecum medici veterinari sau tâmplari. În mod asemănător se întâmplă şi cu Liga inginerilor (tot de acolo). În ea se regăsesc ingineri, mai buni sau mai răi, dar ingineri cu toţii. Şi nu economişti sau muzicieni. Cam aşa e peste tot in lume.

Deci, mi se pare logic şi de bun simţ ca într-o clasă, asociaţie, uniune, ligă sau cum vreţi să o numiţi, să fie cuprinşi cei care întrunesc nişte aptitudini profesionale asemănătoare. Iar eu, stau în fotoliu şi ascult şi văd comentarii despre clasa noastră politică. Care clasă politică? Care e clasa, asociaţia, liga, uniunea sau cum vreţi s-o numiţi de la noi care are politicieni cuprinşi in ea? Politicieni, adică oameni cu studii politice. Sau oameni care au făcut politică. Măcar. Aşa cum bine vedem din propaganda pe care şi-o fac partidele noastre, în partid sunt admişi şi urcă până la nivelul de politician prin numirea lor ulterioară în parlament (atenţie, în parlament, nu în guvern) cei cu bani, industriaşi, oameni de afaceri, cei care cotizează la greu. Ce are asta cu politica? De ce faptul că au bani îi califică drept politicieni? Care a fost măcar exerciţiul lor în politică, dacă nu au calificare? De unde provine competenţa lor în problemele atât de delicate ale politicii, dacă ei nici nu au auzit ce e aia până nu au ajuns cocoţaţi în parlament? Cum e posibil să fie cotat ca politician şi să fie numit prefect un analfabet (am înţeles că undeva, prin Moldova). Ca să nu complicăm lucrurile, nu intrăm în discuţii despre tupeu sau bun simţ. Atunci, de ce şi pornind de la ce criterii sunt denumiţi politicieni? Termenul simplu de parlamentari ar fi mai apropiat de realitate. Iar în cazurile mai banale, termenul de membru al partidului, în locul celui de politician. Sau, pur şi simplu, membru.

Plictisit de televizor, iau şi deschid un ziar. Prima pagina-sex şi ţâţe. Pagina a doua-tot sex şi alte ţâţe. Pagina a treia-alt sex cu aceleaşi ţâţe. Iată şi pagina a patra. Ehe, aici se schimbă lucrurile. Dau de un articol serios, sobru, scris într-o manieră elevată. Şi subiectul e pe măsură. E vorba de două tinere care prezintă la un post de televiziune local ştirile, timp în care se dezbracă. Sau se dezbracă în timp ce prezintă ştirile. Redactorul articolului atinge culmi de măiestrie în a ne prezenta dificultăţile acestei meserii şi efortul făcut de cele două june. Ca să dea mai multă greutate spuselor, iată-l că vine cu o completare care mă dă gata: “şi ca să nu credeţi că cele două prietene sunt neserioase, să ştiţi că ambele sunt studente la facultate”. Ei, hai că m-a dat gata! În scara lui de valori răsturnată, ele nu sunt două studente neruşinate care se dezbracă precum două vagaboande. Nuuu. Ele sunt, de fapt, două vagaboande foarte serioase, care se dezbracă precum nişte studente. Altfel spus, în mintea lui, studenţia certifică neruşinarea, nu neruşinarea declasează studenţia. Dumnezeule! Mă uit la ziar şi îmi dau seama că mai sunt şi alţii care citesc aşa ceva. Şi care pot crede asemenea nonvalori. Mă scuzaţi, mă duc să beau o tărie ca să-mi taie greaţa.

Să auzim de bine!