Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Stau pe o banchetă în autobuzul aproape gol şi privesc fără rost în jurul meu. Brusc, privirea îmi este atrasă de un cetăţean care citeşte ziarul pe bancheta din faţa mea. Ia să citesc şi eu ceva, îmi zic în gând cu toate că ştiu că este un gest nepoliticos. Mai bine rămâneam politicos pentru că ceea ce citesc mă revoltă. Sunt câteva rânduri în care se menţionează că zborurile de noapte pe aeroportul Băneasa au fost interzise ca să nu deranjeze locuitorii vicinali. Recitesc rândurile demenţiale. Au dat peste cap programul a sute sau mii de călători ca să nu îi deranjeze pe cei care şi-au făcut vile în zonă. O mulţime mult mai mare decât cea a locuitorilor din zonă va trebui să caute alte linii de transport, alte legături, alte programe. E o culme a neruşinării greu de atins. Pentru că are un aspect bilateral: pe de o parte, din partea solicitanţilor, iar pe de altă parte, din partea autorităţilor. Locuitorii din zonă au solicitat acest lucru, reiese din articol.
Mă întreb, în ignoranţa mea, atunci când şi-au construit viloaiele de neamuri proaste lângă pista aeroportului, ei nu au observat că acolo este un aeroport? I-a obligat oare cineva să îşi construiască viloaiele acolo, lângă aeroport? Era singurul mod de a-şi etala opulenţa? La banii lor, era o problemă să-şi construiască vilele în altă parte? Iată câteva întrebări la care văd că nimeni nu se oboseşte să dea un răspuns. Iar la cererea locuitorilor din zonă, autorităţile au acceptat. Ce interese sunt în joc, ce bani se manevrează şi la ce nivel încât autorităţile au acceptat aşa lesne, fără să îşi pună măcar aceleaşi întrebări ca şi cele de mai sus? Mă gândesc că ar fi bine să strâng asemenea culmi ale neruşinării într-un volum pe care să-l intitulez „Ghid pentru motivarea emigrării”.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!