Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prietenul meu Mihăiţă este la prima lui vizită în Grecia. Au fost cazaţi într-un hotel de care sunt mulţumiţi, mâncarea e bună, vremea e de vis şi apa mării neasemuit de curată. Deci, toate condiţiile ca să se simtă bine. Mai puţin fiica lui care îşi doreşte o saltea de plajă. Momentan, singura problemă a lui este necunoaşterea limbii. Pentru că nu ştie decât o expresie: Kali mera. Adică bună ziua. Dar îi este frică să o folosească, aşa că foloseşte varianta în limba română de bună ziua ori de câte ori intră sau iese din hotel. Evident, gazdele şi-au dat seama de abilităţile lui şi îi răspund pe măsură, fără exagerări lingvistice, dar pe limba lor. Adică în greceşte.
Melania, soţia lui, îl sfătuieşte că e mai politicos să îşi salute interlocutorii tot pe greceşte; ar fi mai elegant, spune ea. Aşa încât, dialogul de forma Bună ziua-Kali mera avut cu personalul hotelului, s-a transformat în Kali mera-Kali mera. Chiar de a doua zi au început mersul la plajă, ocazie cu care Mihăiţă a descoperit o tonetă cu articole de profil lângă intrarea pe plajă. La insistenţele copilei se hotărăşte ca la prima ocazie să se oprească la tonetă şi să îi cumpere o saltea. Zis şi făcut. În ziua următoare, în drum spre plajă, se opresc la toneta cu pricina şi el, ca un adevărat bărbat, ia taurul de corne şi se adresează vânzătoarei.
El: Kali mera!
Vânzătoarea: Bună ziua!
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!