Utilizarea chiuvetei din bucătărie

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Sunt în tramvai. Atârnat de bara de sus, urmăresc peisajul pitoresc ce se perindă prin faţa geamului. În dreptul meu sunt două scaune, faţă în faţă, din care doar unul e ocupat de o doamnă. Când zic o doamnă, vreau să zic o doamnă. Adică, o persoană de sex feminin, cu părul albăstrui ondulat pe bigudiuri, piept opulent şi picioare butuci strânse în ciorapi de mătase şi pantofi de lac. La prima staţie se suie o familie: el, cu un copilaş în braţe şi ea cu câteva sacoşe atârnându-i în mâini. Femeia îi face semn din ochi şi masculul speciei ocupă locul vacant din faţa doamnei. Bunînţeles, cu copilul în braţe, iar femeia rămâne în picioare într-o expectativă creatoare lângă sacoşele puse jos între noi. Agitaţia deosebită a copilului înviorează cumva atmosfera. Acesta se tot suceşte către geam sau către mama lui, ba stând în braţele tatălui, ba ridicându-se. În acest mod, o călătorie mai îndelungată va pericilita cu siguranţă sănătatea unuia din noi. Iată că primul semn apare: în vânzoleala lui, copilul atinge cu ghetuţa genunchiul doamnei. Reacţia este instantanee: femeia îşi strânge de i se albesc degetele poşeta aflată pe genunchi şi îi aruncă tatălui o privire încărcată de semnificaţii. Acesta, răspunde prompt pe tăcute şi fixează ceva mai bine copilul în poală printr-o mişcare de apăsare fermă, de aproximativ 25,7 kgf/m2. Nu trece mult, şi copilul îşi reintră în ritm. Mama, obosită, nu se sinchiseşte şi se uită absentă pe geam. Încă un viraj cu derapaj necontrolat al copilului şi acesta atinge ceva mai zdravăn piciorul doamnei. Femeia, albă la faţă, scoate un ţâţâit. Dumnezeule, ştiu foarte bine ce înseamnă acest sunet în gura unei doamne! Poate fi uşor comparat cu zornăitul clopoţeilor unei cobre nervoase. Tatăl, conştient de pericolul iminent, îşi ciupeşte copilul de braţ, rostind printre dinţi un descântec care, de multe ori dă roade:

- Stai locului, ’tuţi pământu’ mă-tii.

Atunci, în liniştea specifică unei călătorii cu tramvaiul, copilul începe să strige, frecându-şi cu spor locul ciupiturii:

- Ahaaa, mă ciupeşti? Lasă că îi spun eu mamii că te-am văzut când făceai pipi în chiuvetă la bucătărie!

Două raze laser de câte 10 MW au pornit instantaneu din ochii mamei, sfârâind carnea nefericitului tată, însoţite de un unic comentariu:

- Mişcă-te! Coborâm la prima!

Să auzim de bine!