Soluţia extremă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Sunt cu un grup compact de turişti la cabana Muntele Roşu. Ne-am cazat într-un dormitor larg, cu o mulţime de paturi suprapuse, după care ne retragem în sala de mese pentru o cină pe care noi o considerăm binemeritată. Între un ţoi cu ţuică fiartă şi un pahar cu vin fiert, conducătorul grupului îmi spune, printre altele, că li s-a strecurat în grup un tip pe care nimeni nu-l agreează şi care le strică toată plăcerea excursiei. Ca ghid, trebuie să dovedesc o atitudine neutră în faţa civililor, dar om sunt şi rezist cu greu tentaţiei unei farse. Soarta ne oferă o mână de ajutor neaşteptată: tipul a ocupat un pat de sus, iar sub el va dormi un coleg agabaritic, ca să zic aşa. Lăsăm distracţia şi băutura pentru mai târziu şi mergem pe teren în recunoaştere: teritorii vicinale, puncte cardinale, zone de interes, căi de evacuare, obstacole naturale etc.

Pe la ora unu din noapte suntem gata cu planul. Pentru a avea parte de un climat propice, mai întârziem preţ de o oră la o carafă de vin. Ajunşi la dormitor ne vine să ţopăim de bucurie, dar acest lucru nu este permis unui comando de talia noastră. Toţi dorm buştean, cu sau fără sforăituri de acompaniament. Pe spate, pe burtă sau într-o rână, nimeni nu mişcă. Ne dezbrăcăm, ne costumăm pentru somnul ce va să vie şi ne apropiem de patul victimei. Având în vedere gravitatea misiunii, a fost nevoie de muniţie suplimentară, aşa că duc în mâna stângă un pahar plin cu apă, iar în cea dreaptă un pahar gol. Încadrăm personajul (care, între noi fie spus, doarme pe spate) şi trecem la acţiune. Conducătorul grupului îi şopteşte imperativ şi repetat la urechea stângă:

- Fă pipi că pleacă trenu’, fă pipi că pleacă trenu’!

În ăst răstimp, eu torn apa dintr-un pahar în altul, cât mai aproape de urechea lui dreaptă şi cu un gâlgâit cât mai sugestiv. Manualele de specialitate recomandă aplicarea tratamentului timp de un minut şi douăzeci şi trei de secunde. Noi am fost mai darnici şi îl aplicăm timp de două minute. După care, fuga, fuga, ne aciuăm lângă paturile noastre. Nu trece mult şi la lumina palidă a lămpii de veghe îl vedem şi îl auzim pe tip cum oftează şi cum faţa lui capătă aspectul unei mulţumiri depline. Îşi întinde picioarele, întoarce capul şi plescăie satisfăcut, după care se linişteşte cu un sforăit subţire. După aproximativ două minute apar primele reacţii: tipul de sub el începe să se foiască. Cu urechile ciulite, băgaţi sub pături, aproape că auzim picăturile care cad din patul de sus. Tipul de sub el se foieşte tot mai neliniştit, după care urmează o scurtă pauză, se aude un plescăit uşor şi măgădanul de sub el se ridică brusc în capul oaselor, tunând:

- Fire-ai al dreac' dă nesimţit! Ce faci, bă? Te uşurezi pă mine, ai? Stai că-ţi arăt io ţie, nesimţitu’ dreacului! continuă el să strige sculând tot dormitorul.

Adormim zâmbind, legănaţi uşor de sunetele plăcute produse de încercările măgădanului de a-l arunca pe individ în mijlocul dormitorului cu saltea cu tot.

Să auzim de bine!