Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Unul din colegii noştri de grupă se numeşte Iepure. E lesne de înţeles că tipul e ciuca miştoului tuturor din grupă, ca să nu zic şi a celor din an. Deşi a fost supus două semestre unui tir neîntrerupt de miştouri, a rămas cu aceeaşi sensibilitate crescută la auzul glumelor noastre făcute pe seama numelui din dotare.
Vine vacanţa mare, iar după ea, toamna noului an. Oarecum ajunşi la saţietate de glumele făcute, nu acordăm atenţie apariţiei pe firmament a personajului. Dovedind un tupeu neobişnuit, acesta se apropie de noi cu intenţia vădită de a ne provoca.
- Ei, începe el atacul, să vă văd cum o să mai faceţi mişto acum de numele meu.
- Ce te face să crezi că nu vom mai face? îl întrebăm noi oarecum curioşi, cu o spânceană ridicată.
- Ei bine, toată vara tata a umblat până a obţinut în instanţă schimbarea numelui de familie.
- Bravo, excelent! îl felicităm noi cu o reală sinceritate. Şi care e numele tău acum? continuăm noi, ceva
mai apatici la
gândul unui Popescu, Ionescu sau Dumitrescu.
- Fluture.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!