"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

luni, 7 octombrie 2013

Un Paracetamol

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Sunt în tren, în drum spre o localitate din provincie. A trebuit să plec în această delegaţie tocmai acum, când a început frigul şi iarna e aproape. Deşi sunt îmbrăcat gros, asta nu ţine de cald în vagoanele friguroase. Compartimentul nu e plin: la geam, faţă în faţă, stau tatăl şi fiul, urmez eu lângă copil şi mama lui în faţa mea. Lângă mine mai este un domn, care dă dovadă de o competenţă deosebită în abordarea călătoriilor pe tren întrucât, imediat ce s-a aşezat pe banchetă, şi-a tras haina peste ochi şi a început să soilească. Este încă întuneric şi geamul s-a aburit. Puştiul, de vreo trei anişori, este deosebit de energic şi nu stă locului nicio clipă. Ca să-l mai liniştească, tatăl îi desenează pe condensul de pe geam o casă. Nu e frumoasă, nici urâtă, dar pentru oricine arată a casă.
- Ia uite ce ţi-a desenat tata! zice bărbatul satisfăcut de opera lui. Ia spune-i lu’ mami ce ţi-am desenat aici.
Copilul se uită chiorâş la desen preţ de o secundă şi răspunde scrâşnind din dinţi:
- Un Paracetamol!
Cei doi părinţi se uită puţin nedumeriţi unul la altul, apoi încearcă să vadă reacţia mea. Mă prefac absent şi urmăresc cu mare atenţie întunericul de afară. Încurajat de privirile soţiei, omul desenează de data asta o maşină. Nu e un model de marcă, dar se vede clar că e o maşină.
- Ooo, ia uite ce a desenat tati acolo! încurajează mama copilul cel agitat. Ia spune lu’ mami ce a desenat tati?
Copilul aruncă privirea chiorâşă, devenită de acum obişnuită, şi răspunde cu dinţii strânşi:
- Un Paracetamol!
Instantaneu, toţi trei schimbăm priviri năuce. Simt că oamenii au nevoie de ajutor, aşa că intervin şi desenez un vapor. Un desen de care sunt chiar mândru ce bine a ieşit.
- Ooo, ia uite ce frumos a desenat nenea, formează cei doi un canon ad-hoc. Îţi place? continuă mama.
Copilul dă din cap a aprobare.
- Ia spune-i tu lu’ nenea ce e desenat acolo, pe geam, intervine tatăl.
Copilul revine cu aceeaşi privire chiorâşă şi statutează cu dinţii strânşi:
- Un Paracetamol!
Noroc că nu mai am decât două staţii de mers. Oricum, după ce cobor, voi merge să-mi cumpăr un Paracetamol.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!