vineri, 11 octombrie 2013

Chinul plăcerilor de sărbători

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
În mod normal, cu ocazia acestor zile se transmit tot felul de urări şi lumea îşi declară fericirea. Ei bine, am fost întotdeauna o fire independentă, aşa că la fel voi proceda şi acum. Nu voi vorbi despre plăceri ci, despre chinuri. Recunosc, titlul de puţin dur, dacă nu cinic, dar sper ca la sfârşit să îmi daţi dreptate.
De la început trebuie să ştiţi că sunt un tip leneş. Lenea îşi are şi ea avantajele şi dezavantajele ei, dar cel mai are avantaj este acela că, un leneş va găsi întotdeauna soluţia cea mai eficientă de rezolvare a unei probleme pentru a se putea întoarce la lenea lui. Evident, este vorba de leneşii care încă mai gândesc. Acest lucru mă face să am o accepţiune puţin diferită a cuvintelor concediu sau sărbătoare. Prin concediu, eu înţeleg o perioadă a anului în care îţi dedici în întregime timpul odihnei, plimbărilor, activităţilor recreative cu familia şi altelor de acest gen. În nici un caz nu am înţeles concediul ca pe o perioadă în care trebuie să zugrăveşti sau să schimbi faianţa în baie. La fel se întâmplă şi cu sărbătorile. Întotdeauna mi-am imaginat o sărbătoare ca pe o zi (sau mai multe) în care te odihneşti, mănânci şi bei bine, dormi pe săturate sau eşti împreună cu familia. Ei, dar oare chiar aşa este?
1. Aprovizionarea
Este baza activităţilor de sărbători. Ea se desfăşoară pe multiple planuri şi direcţii: supermagazine, piaţă sau la neamuri, la ţară. La sfârşitul orelor de program te repezi ca un bezmetic la cumpărături cu nelipsita listă la tine. Ce nu găseşti în primul magazin vei găsi în altul, dar cu preţul a ore întregi pierdute în căutarea unui loc de parcare. Odată intrat îţi dai seama că lista e inutilă. Eşti la raionul de paste făinoase şi îţi aduci aminte că nu ai luat muştar pentru că ai uitat să-l treci pe listă. Când eşti gata să mergi la casă, vezi un individ cu un căruţ plin de sticle de băutură şi îţi pui întrebarea firească dacă nu vrei să bei şi tu un şpriţ, acolo. Aşa că, te întorci tocmai bine ca să observi că la cozonaci e nevoie de stafidele pe care nu ţi le-a pomenit nevasta. La ieşire te întâlneşti cu un cunoscut care îţi spune, printre altele, că la un alt magazin sunt preţuri mai bune şi au broccoli. Produs care îi place mult lui tataia. Iar tu nu te-ai gândit nicio clipă la tataia! Aşa că, arunci în grabă produsele în portbagaj şi te repezi în trombă la magazinul respectiv. Tocmai bine ca să observi că ai luat o mare plasă. Preţul e mai mic doar la un produs, iar restul magazinului e aproape devalizat. Aşa că, o iei iar la fugă spre alt magazin unde, într-adevăr reuşeşti să ajungi, dar cu preţul a încă cinci litri de benzină consumaţi în căutarea unui loc de parcare. Aici reuşeşti să bifezi şi restul listei şi pleci satisfăcut că salata şi murăturile le vei lua mâine din piaţă. A doua zi te repezi în piaţă, dar pe drum te gândeşti că uleiul de gătit e pe terminate şi, dacă tot iei ulei de gătit, ar trebui să iei şi de salată. Găseşti salata potrivită aproape imediat şi astfel, poţi merge liniştit să cumperi brânza pe care nu ai mai apucat-o ieri ieri. Când să ieşi din piaţă, vezi o tarabă la care salata e cu jumătate din preţul dat de tine. Aşa că te întorci ca să vezi dacă te-ai păcălit şi cu ceapa. Te-ai păcălit. Supărat, te îndrepţi spre maşină şi ajungi la timp ca să-i răspunzi la telefon soţiei care te roagă să mai cumperi cinci kilograme de cartofi albi. Pleci mulţumit că le-ai rezolvat pe toate, cu braţele întinse de atâta cărat şi cu gândul că a mai rămas dor drumul de mâine la ţară, la unchiul Fane, ca să aduci porcul (sau mielul). Nu-i nimic, îţi zici ca un om cu tonus nervos normal, mă voi odihni de sărbători.
2. Curăţenia.
Cu zile înainte de respectiva sărbătoare începi activitatea domestică de curăţenie. După ce ai venit de la serviciu, fără să mai ai timp ca să mănânci, dar obosit bine, începi cu dormitoarele, dar îţi dai seama după câteva ture de aspirator că nu e bine, una din camere fiind de trecere spre balconul unde ai mielul sau porcul, aşa că te întorci la sufragerie şi celălalt dormitor. Termini şi, năduşit bine, te apuci să ştergi praful. Praful îl poţi şterge în oricare din camere, ceea ce şi faci. Aşa trece o zi. Următoarea nu se arată mai paşnică, deşi mijlocul a început să te doară. Trebuie să cureţi bine baia (cadă, pereţi etc) şi te repliezi spre bucătărie. Lucru imposibil pentru că acolo se prepară bucatele, aşa că îţi reaminteşti de dormitorul neaspirat şi treci la treabă. Şi mai trece o zi. Tocmai bine ca să observi seara, când te bagi în pat cu mijlocul frânt, că ai uitat să speli perdelele. Îţi re-eşalonezi priorităţile pentru a doua zi, prilej bun de a observa că nu ai luat în calcul şi spălatul milieurilor care împânzesc casa. Nu-i nimic, le vei băga la maşină, dar numai după ce termini de scuturat toate păturile. Scuturând păturile simţi cum braţele te lasă, dar nu poţi renunţa pentru că va trebui să duci şi nişte vechituri în beci. Le duci în beci, dar nu poţi pierde mult timp cu asta pentru că, văzând păianjenii din beci, te gândeşti că nu ai mai şters lămpile şi galeriile de un an. În timpul acesta, soţia tocmai terminase de spălat geamurile, aşa că ţie nu-ţi mai rămâne timp decât să le ştergi. O faci cu gândul la buletinul meteo care a anunţat ploi intense pentru a doua zi. Nu mai ai timp să vizionezi la televizor filme tematice, dar te consolezi că vei face asta de sărbători, când nu vei mai avea nimic de făcut şi te vei odihni.
3. Cadourile.
Activitatea de cumpărare a cadourilor este dintre cele mai complexe. Aptitudinile tale latente de psiholog au ocazia să irumpă. Se porneşte cu cadourile pe care le cumperi tu soţiei şi soţia, la rândul ei, ţie. Deşi activitatea se desfăşoară în duo, fiecare se comportă de parcă habar nu ar avea ce face celălalt, prilej ca, la înmânarea cadourilor în momentul de vârf al sărbătorilor, să auzi exclamaţii sau alte strigăte guturale de surpriză. Cumpărarea cadourilor ocupă mult atât din timpul alocat, cât şi din volumul portbagajului. Nu trebuie uitaţi copiii, ocazie pentru grave probleme de conştiinţă. În toiul discuţiei te sună mama soacră: copilaşi, să ştiţi că aveţi o surpriză de la Moşul (sau de la Iepuraş, după caz). După un schimb semnificativ de priviri ajungi repede la concluzia că, dacă le-ai cumpărat cadouri alor ei, ar trebui făcut acelaşi lucru şi cu ai tăi. Liniştea nu durează mult, pentru că soţia vine cu o completare: <ştii, mă gândeam că nu am mai fost de un an pe la unchiul Tase. Dacă mergem la el, nu ar fi bine să-i luăm şi lui o atenţie?> Ba ar fi. Crezi că ai terminat? În nici un caz pentru că, tocmai atunci treci pe lângă raionul de jucării unde vezi un trenuleţ pe care tare ai vrea să i-l cumperi lui Vasilică. Bugetul este iar dezechilibrat, dar intervii cu rapiditate cumpărând un dormitor de păpuşi Marioarei. Bugetarea făcută acasă e inutilă deja de la al doilea tur făcut prin magazin. Braţele te dor de atâta cărat, picioarele nu le mai simţi mai de mult, dar toate astea se spulberă ca un fum când te gândeşti cum vei sta liniştit de sărbători şi te vei bucura de toate acestea împreună cu familia.
3. Vizitele.
După părerea supravieţuitorilor, vizitele reprezintă punctul culminant al sărbătorilor. Puţinii care au reuşit să le evite au făcut-o cu preţul izolării în insulele pustii din Pacific. Ai terminat de cumpărat tot ce se putea cumpăra, toate locurile dosnice sunt ticsite de cadourile ascunse, casa străluceşte de curăţenie, frigiderul şi balconul sunt pline de bucate. Stai în mijlocul casei cu mâinile în şolduri şi îţi admiri opera. Rezultatele sunt evidente şi încerci un sentiment de mândrie, repede umbrit de durerile de mijloc şi de cap sau de usturimea palmelor. Dar şi acestea trec la gândul că, în sfârşit, vei sta, te vei odihni şi te vei bucura de toate. De aici porneşte şocul psihologic. Pentru că, exact când plăcerea ta atinge apogeul, sună mama soacră: copilaşi, nu cumva să uitaţi că deseară sunteţi aşteptaţi la noi că deh, aşa e frumos de sărbători, să fim împreună. Animat de emoţia momentului, îi suni şi tu pe ai tăi ca să-i întrebi când puteţi trece pe la ei că deh, aşa e frumos de sărbători. Deoarece i-ai cumpărat un cadou unchiului Tase, va trebui să treceţi pe la el, dar asta o veţi face mâine, după ce veniţi de la naşii de botez. Pentru că la naşii de nuntă veţi merge poimâine, înainte de a trece finii pe la voi, pe care îi ştii buni de petrecere, ceea ce înseamnă că vor sta până noaptea târziu. Evident că toate aceste acţiuni implică o mulţime de subrutine de genul te îmbraci/te dezbraci, mergi cu maşina ta sau cu taxiul, pui masa/strângi masa, duci cadouri/primeşti cadouri şi multe altele. Iar numitorul lor comun este că toate se termină târziu în noapte. Ajungi acasă frânt şi nu ştii cum să te bagi în pat mai repede, necăjit că a trecut deja o zi din respectivele sărbători.
Și, uite aşa, ajungi în ultima noapte a ultimei zi de sărbători. Banii i-ai topit, din mâncare au rămas doar resturi, casa e cocină şi va trebui să faci o curăţenie ca lumea, chiuveta e plină de vase nespălate, iar tu abia te ţii pe picioare de oboseală. Nu ai dormit, nu ai citit, nu te-ai odihnit şi nici filme tematice nu ai văzut. Te culci lângă o soţie pe care o doare capul de la curentul în care a stat cât a făcut sarmalele, cu gândul că mai sunt trei zile şi va veni sfârşitul de săptămână când, în sfârşit, vei putea şi tu să te odihneşti.
Acum, m-aţi înţeles?
Să auzim de bine!

2 comentarii:

  1. Astea nu mai sunt pregătiri pentru sărbătoare, tu faci radiogafia unor convulsii. M-am prăpădit de râs, îţi scrie partea din mine care a rămas teafără.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Camelia: să ştii că nu este o ficţiune, ci o îmbinare a ei cu realitatea...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!