Multinaţionalismul românesc (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Datorită unor motive care îmi scapă momentan, câteva din conturile mele de e-mail au ajuns în bazele de date ale diferitelor forumuri. Problema este aparent benignă, dacă exceptăm faptul că primesc periodic buletine de ştiri (newsletter, cum se spune pe româneşte). Acum, dacă îmi permiteţi o paranteză, părerea mea despre forumuri este una execrabilă. Am încercat de vreo două ori să particip la nişte discuţii, dar agramatismul celor scrise de participanţi şi absurditatea ideilor prezentate mi-au tăiat orice elan. Cum pot participa la un forum despre Logan, odată ce moderatorul îmi refuză publicarea comentariului pe motiv că pe acel forum publică doar cei care se laudă cu un consum al maşinii de peste 7 l/100 km?

Dar să revenim la oile noastre, cum se spune pe la noi, prin Drumul Taberei. Unele dintre aceste buletine conţin comentarii cât se poate de docte despre educaţia muncii în cadrul unei multinaţionale. „După cum bine ştiţi din cartea... a economistului X, la cap. 6, art. 3, acesta ne învaţă care sunt cele cinci etape ale...” sau „Cunoaştem cu toţii faptul că efectul Y se accentuează în perioada de vârf a crizei datorită factorului...” şi tot aşa, toate aceste comentarii fiind, după umila mea părere, mai degrabă o împăunare decât un sistem de lucru sau de gândire. Mă rog... Oricum, din aceste comentarii sau din viaţa reală, poţi trage lesne concluzia că asişti la o adevărată fetişizare a multinaţionalelor, uitând elementul esenţial: în aceste multinaţionale lucrează români, cu obiceiurile, cu firea, cu toate ale lor. Oameni care concep proiecte şi realizează acţiuni după mintea lor de români, nu după cea de englez sau francez a proprietarului.

Este o bancă o multinaţională? Atât timp cât are filiale în mai multe ţări şi atât timp cât nu foloseşte un capital naţional, cu siguranţă este. Putem spune că banca BRD este la fel de multinaţională ca firma Siemens, de exemplu? Cu siguranţă că da.

Când eram aproape de intarea în sediul instituţiei unde lucrez, îmi iese în cale un flăcău şi îmi înmânează un fluturaş (flyer, cum se mai spune pe româneşte). Curios cum mă ştiţi, încep să-l citesc şi chiar mă simt atras de conţinut. Este un fluturaş al Credit Europe Bank în care ni se aduce la cunoştinţă apariţia unui nou produs, un card de debit, card prevăzut cu display. Facilităţile oferite sunt cât se poate de atrăgătoare aşa că, ajuns la birou, scanez codul cu telefonul şi trimit formularul de cerere (am aplicat, cum se spune mai nou...). Nu trece mult şi sunt sunat de o tânără domniţă, care îmi oferă câteva informaţii suplimentare, iar apoi, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, mă anunţă că mă pot prezenta la orice filiailă a băncii pentru terminarea formalităţilor, urmând să primesc doritul card în maximum zece zile. Mai mult, mă întreabă care filială mi-ar conveni mai mult, având în vedere domiciliul sau sediul serviciului. Optez pentru filiala de la parterul magazinului Unirea, drept pentru care mă informează că va trimite acolo datele mele.

Se termină programul şi îmi ajută bunul Dumnezeu să ajung în zona Unirea. Mă prezint la primul ghişeu al băncii, dovedit ulterior ca fiind al unei şefe, care mă conduce la una dintre salariate. Mă prezint din nou, îi explic doleanţa şi îmi cere buletinul. După câteva secunde de butonat, mă informează zâmbind amabil:

- Da, e în regulă, trebuie să mergeţi la sediul din Plaza, completaţi acolo restul de date şi veţi obţine cardul.

- Ce să caut la Plaza? Mi s-a spus că mă pot prezenta la orice filială şi eu am optat pentru a dumneavoastră.

- Da, frumos gest, dar noi nu vă putem ajuta. Trebuie să mergeţi la Plaza.

- Dar eu nu vreau să merg la Plaza! Îmi este peste mână, este aglomerat, trebuie să fac un drum anume pentru acea locaţie. Mi s-a spus că pot merge la orice filială.

- Da, ştim că aşa vi s-a spus, dar noi nu putem înregistra nimic aici pentru că aveţi un cont la filiala din Plaza.

- Extraordinar! Eu nu am niciun cont acolo! Am avut acum cinci sau şase ani! Este închis, lichidat, anulat! Am hârtie cu ştampila băncii!

- Văd, îmi răspunde consultând ecranul. Dar nu ne permite sistemul.

- Vreţi să îmi spuneţi că, dacă eu m-aş fi mutat în Constanţa, unde presupun că aveţi filiailă (da, avem), trebuia să vin până la Plaza ca să obţin acest card?

- Da.

Acestea sunt mult fetişizatele multinaţionale în care lucrează personal românesc îndoctrinat de cele mai nobile cunoştinţe economice.

Să auzim de bine!