Romangla

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ştiţi ce este romangla? Nuuu? Serios? Eu cred că mulţi din noi, chiar dacă nu o ştiu, o folosesc de o bună bucată de vreme. De fapt, aveţi dreptate, nu aveţi de unde să ştiţi. Este un termen inventat de mine şi se referă la limba vorbită în prezent pe teritoriul României, cu predilecţie de cei din publicitate, de snobi, dar şi de populaţia naivă, care crede tot ce se spune în mass-media.

Între flexibilitatea unei limbi, adaptabilitatea ei şi ceea ce se întâmplă acum este o diferenţă foarte mare. Atât de mare încât uneori ajunge pe culmi ale absurdului, după cum vom vedea mai jos. Misterul este sporit de faptul că a fost efectuată înlocuirea, deşi există echivalent românesc bine definit şi perfect funcţional.

Romangla o vedeţi cel mai bine pe coperţile revistelor pentru tineret, dar şi în textele din interior şi puteţi să vă desfătaţi ascultând-o la majoritatea posturilor de radio. Un ascultător sau cititor neavizat de existenţa romanglei va observa cu uşurinţă că nu există concurs, indiferent de domeniu, locaţie sau vârsta participanţilor care să nu fie în engleză sau, în cel mai bun caz, romanglă. Indiferent că este vorba de un concurs de mers pe trotinetă pentru preşcolari sau un spectacol de muzică, niciunul nu mai are nume românesc, deşi aria de referinţă este de cele mai multe ori limitată la un cartier sau un oraş. Toate anunţurile posturilor de radio sunt în romanglă, indiferent dacă e vorba de publicitate sau anunţuri de conţinut. “Fii trendi dacă vrei să fii cul!” e un îndemn destul de utilizat în romanglă. O firmă de sondaje depăşeşte culmile cele mai înalte ale absurdului întrebându-mă într-un sondaj dacă consider că băutura X esta cool! Desigur, orice băutură devine cool dacă o pui în frigider...

Romangla a apărut din dorinţa snoabă şi inexplicabilă de a înlocui cuvintele româneşti cu cele englezeşti, deşi primele au o definiţie foarte clară. Interesant este faptul că respectivele cuvinte englezeşti au căpătat sufixe româneşti, ceea ce a determinat transformarea ambelor limbi în romanglă. De exemplu, românescul “interpretează” a fost înlocuit cu “perform”, dar nu în engleza originală, ci transformat în romanglă în „performează”, ceea ce îl face absolut ridicol. Sunt situaţii când înlocuirea lasă cuvântul englezesc nealterat, cum este cazul românescului “marcă” cu englezescul „brand”. Doar la singular, pentru că la plural devine “branduri”. Nu se mai spune “ţintă”, ci “target” deşi ambele au acelaşi sens şi cuvântul englezesc nu aduce nicio completare, cum ar fi în cazul diferenţei dintre „calculator” şi „computer”. “Tendinţă” a fost înlocuit cu “trend”, deşi situaţia de mai sus se repetă. Romanglul „afecţionez” a înlocuit românescul “simpatizez” deşi nu avem niciun motiv. Nu se mai utilizează “slujbă, serviciu”, ci “job” „hair stylist” în loc de „frizer” şi exemplele pot continua.

Totul a culminat cu noul cuvânt în romanglă „expertiză”. Cu siguranţă l-aţi auzit pronunţat de mulţi, inclusiv de persoane de condiţie. Se pare că totul a pornit de la faptul că pronunţarea englezescului “experienţă” sună aproape aidoma românescului “expertiză”. De aici până la transformare nu a mai fost decât un pas şi astfel, românescul “experienţă” a fost înlocuit cu romanglul „expertiză”. Ce au omis inventatorii minunatului cuvânt a fost să ne ofere şi o echivalenţă în romanglă pentru românescul “expertiză”. Aştept cu mare interes momentul în care un vorbitor asiduu de romanglă va fi nevoit să spună în romanglă „expertul a fost nevoit să folosească toată experienţa sa pentru efectuarea expertizei”. Din câte cunosc până acum, o primă variantă de traducere ar fi „expertul a fost nevoit să folosească toată expertiza sa pentru efectuarea expertizei”. Sună interesant, nu?
Să auzim de bine!