"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 22 martie 2012

Naţionalizarea

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Unii dintre noi au prins, iar alţii au citit în cărţile de istorie despre naţionalizarea din 1948. În principiu, aceasta ne apare ca o deposedare a unor clase avute de bunurile din proprietate şi alocarea acestor bunuri intereselor generale ale societăţii. Nu pretind că asta ar fi definiţia scolastică dar, oricum, e pe aproape. Ce este însă important, este faptul că, la data respectivă, ne convine sau nu, existau câteva clase sociale. Exista moşierimea, exista burghezia, exista proletariatul etc. Erau bine definite atât prin nivelul averii, cât şi prin modul de obţinere a acesteia, prin principii, educaţie, tradiţie sau moduri de conduită. Moşierii aveau pământuri întinse, capitaliştii aveau interese în industrie sau servicii etc. Indiferent de structură sau platformă ideologică, aceste clase sociale existau distinct, aveau interese şi manifestări specifice şi distincte şi au fost deposedate de averi în mod la fel de distinct. Şi indiferent de amploarea lor, ele erau rodul unei sedimentări sociale istorice, venită ca urmare a unor procese istorice şi nu impuse de vreun guvern.
Treceam zilele trecute prin zona Tunari-Băneasa, admirând din goana maşinii vilele, viloaiele şi palatele construite în zonă. Şi o idee mi-a încolţit în minte: dacă mâine, printr-o situaţie absurdă, ar avea loc o naţionalizare, cum s-ar numi clasa naţionalizată? Sau clasele naţionalizate? Cum s-ar numi clasa socială cărei îi aparţin toate acele vile, viloaie şi palate? În ce clasă socială poate fi încadrat un funcţionar dintr-un minister sau primărie care primeşte şpagă pentru avizele pe care le dă? Şi care îşi construieşte un palat din şpaga primită. Şi care îşi cumpără pământuri şi maşini de lux din aceeaşi şpagă? În ce clasă socială se poate încadra un beizadea de ţepar, care se fâţâie pe Dorobanţi într-o maşină de o jumătate de milion de euro? În ce clasă socială se poate încadra o rapandulă care îşi face avere trecând prin paturile fotbaliştilor? Dar un ministru cu o vilă cât un palat, 1.000 hectare de teren şi trei fabrici? În ce clasă socială se poate încadra fostul director al unei foste întreprinderi de stat pe care a falimentat-o ca s-o vândă pe nimic, iar el să ia o şpagă grasă? E moşier? E capitalist? E şpăgar? Stau şi încerc să analizez situaţia la rece.
Concluzia e una singură şi mi se pare de bun augur: se observă cu uşurinţă că în România nu avem clase sociale, deci în România nu va mai putea veni niciodată naţionalizarea! E şi asta o veste bună, nu? Să nu ai clase sociale care să poată fi naţionalizate...
P.S. Mă tem că m-am grăbit cu concluziile. Dacă şpăgarii formează o clasă socială?
Să auzim de bine!

2 comentarii:

  1. O clasa sociala a parvenitilor, cred ca se poate forma. Si a spagarilor, pentru ca "este" multi rau. Foarte la obiect si adevarat, Vio. Macar de-ar fi toate de bun-gust. Dar unele sunt atat de urate, incat nu vreau sa-mi ranesc privirea.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ QED: Se pare că suntem printre puţinele ţări care se pot "lăuda" că au asemenea clase...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!