Reportajul

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Dacă nu v-aţi dat seama până acum, sper că o veţi face de acum încolo: sunt un boicotist. Am scris acest cuvânt pentru că nu ştiu echivalentul pentru o persoană care boicotează.

Ce boicotez eu? Păi, ce v-am mai spus: calupurile publicitare. Atunci când urmăresc vreo emisiune la televizor şi intervine momentul publicitar, ori comut pe alt canal, ori opresc sonorul. Sistemul meu nervos este prea zdruncinat de prostiile auzite până acum, ca să mai suport altele. La fel procedez şi cu posturile de radio. Dacă nu pot asculta un post grecesc (ei având numeroase posturi care transmit fără întreruperi pentru ştiri sau publicitate) atunci încerc să caut unul românesc care să îndeplinească condiţia cerută. Dacă sunt în maşină, sunt salvat pentru că am player-ul care-mi oferă oricece muzică vreau eu. Dacă nici aşa nu pot, cuplez căştile telefonului şi aici nu mai este drum de întoarcere, pentru că am descărcate în memoria lui câteva zile de muzică fără oprire.

Dar ce mai boicotez? Păi, emisiunile despre “vedete”, emisiuni pe care nu le suport nici sub forma lor soft. Mai boicotez aşa numitele talk-show-uri precum şi produsele firmelor care nu folosesc diacritice, cum este, de exemplu, “Vacuta care rade”. Puteţi citi aşa ceva fără diacritice?

Nu cred că mai este cazul să vă reamintesc faptul că procedez aşa pentru că în niciuna din aceste emisiuni nu se vede altceva decât lipsă de profesionalism. Tot felul de rapandule, pe care nu le pot numi vedete, oricât ar încerca reporterul să mă convingă de contrariul, îşi devoalează cele mai intime probleme şi îşi spală în public cele mai murdare rufe. Redactori sau reporteri agramaţi, făcuţi la apelul de seară, pe pile şi pozat în pielea goală, nu mă impresionează. Iar batjocura la care este supusă limba română este de nesuportat.

Ce nu rezist să boicotez sunt emisiunile pe teme auto. Deh, sunt bărbat şi am şi eu o slăbiciune... Asta, până mai ieri când, mă aflam în bucătărie colaborând cu soţia la producerea unei supe cu găluşte, în sensul că ea făcea supa, iar eu ciuguleam carnea de pe oasele bieţilor pui sacrificaţi.... Ca să înviorez atmosfera, comut pe Prima, unde era un reportaj ce se anunţa interesant: lansarea modelului Lodgy. Cu inima tresăltând de emoţie, dau sonorul mai tare şi fixez ecranul. Comentatorul vorbeşte despre maşină, operatorul ne arată tavanul expoziţiei. Comentatorul continuă să vorbească despre maşină, operatorul ne arată pereţii expoziţiei. Comentatorul se ambiţionează să vorbească despre maşină, operatorul ne arată o imagine de ansamblu a sălii. Comentatorul nu se lasă şi continuă să prezinte maşina, operatorul ne arată maşina filmată de la o distanţă suficient de mare ca să nu îi distingi marca. Comentatorul continuă să vorbească depre Lodgy, operatorul ne arată altă maşină. Comentatorul continuă prezentarea, operatorul ni-l prezintă pe domnul Tăriceanu.

Voi aţi înţeles ceva din acest “reportaj"? Desigur că nu. Iar eu, datorită unui operator penibil, nu voi mai urmări emisiunile despre maşini ale acestui post.

Să auzim de bine!