Cum struneşti o rudă

Imagine preluată de pe go4it.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am rămas singur în birou. Ora de plecare acasă a trecut de mult, colegii au dispărut care încotro, iar eu profit de liniştea aşternută ca să-mi mai pun ordine în hârtii şi în gânduri. Telefonul de interior sună.

- Da? răspund eu dus de gânduri.

- Sunt Bebe. Ce faci, dom’ director?

E directorul meu general. Suntem ultimii care plecăm din firmă mai tot timpul şi nu e prima dată când mă invită la un pahar de vorbă la sfârşitul zilei.

- Hai că vin acum, îi răspund şi închid.

Cobor la parter, unde are el biroul şi intru. Omul deja a pus pe masă două pahare aburinde cu bere, o farfurioară cu alune şi două ceşti de cafea. Mă aşez pe un scaun în faţa lui şi ochesc berea. După vreo zece minute de pălăvrăgeală, omul îmi întinde o revistă cu tematică economico-financiară.

- Fii atent ce test am găsit în ea!

Iau revista la pagina deschisă de el şi încep să citesc. E un test (personal nu agreez testele de şi sub nicio formă pentru că nu le consider relevante) privind abilităţile de manager.

- Ia să-l faci acum, să văd cât de bun director eşti, mă incită Bebe.

Încep să bifez căsuţele, mai pe ştiinţă, mai la nimereală cu gândul doar să-l termin şi să ne vedem de lucruri mai plăcute. Termin rapid şi îi întind revista. Omul începe să-mi verifice răspunsurile, dând din când din cap a aprobare.

- Cuuum? Aşa ai răspuns aici? sare el brusc, arătându-mi pasajul din test.

Întrebarea era dacă, fiind patron sau director într-o firmă, vei angaja ca subordonat o rudă. Eu bifasem varianta NU.

- De ce “nu”? mă ia Bebe la rost.

- Pur şi simplu din cauza faptului că, deşi eu poate aş putea s-o strunesc, nu am garanţia că ruda respectivă va înţelege acest lucru şi nu va încerca să abuzeze. Să zicem că am un frate şi îl angajez în firma mea pe o funcţie oarecare. La un moment dat, e posibil să facă o greşeală. Dacă nu iau nicio măsură, el fiindu-mi frate, voi fi acuzat de colegi că sunt părtinitor. Dacă voi lua vreo măsură, ce voi face când el se va duce la mama şi îi va spune „mamă, uite ce îmi face fratele meu, mă pedepseşte!”? Şi la fel ar fi şi în cazul unei recompense. Nu, cu siguranţă, nu! Înseamnă să-mi creez singur probleme pe o mulţime de planuri.

- Să ştii că nu-mi place răspunsul tău. Nu eşti un bun manager. Uite, Răzdvan ştii că e fiul meu şi lucrează la IT. Care e problema? Nu-şi face treaba? Nu vine la serviciu? Nu, să ştii că m-ai dezamăgit. Eu cred că asta nu e o problemă pentru un bun manager.

Discuţia a provocat o oarecare răceală între noi în perioada următoare, dar asta nu m-a determinat să-mi schimb părerea.

De la discuţie au trecut două luni. E vineri după amiază, am rămas iarăşi doar noi doi şi ne trezim cu un musafir neaşteptat: patronul. De când s-a prins că secretara lui ne previne de eventualele lui vizite, omul o dă cotită. Îi spune că merge într-o direcţie, iar el se duce în alta. Bebe se repede să-l invite în biroul lui, iar eu să pun de cafea. Patronul ia loc şi îi spune lui Bebe:

- Dă-mi, te rog cheile de la Mercedes!

Îl văd pe Bebe cum se schimbă la faţă. Mercedes-ul patronului e o maşină cu regim special. Stă închisă bine într-un garaj unde nu are voie nici măcar o muscă s-o atingă. Săptămânal, şoferul lui personal îi face plinul şi o duce la spălătorie. Maşina trebuie să fie perfect disponibilă în orice moment doreşte patronul. Bebe încearcă să deschidă o discuţie cu şeful, dar acesta i-o retează scurt:

- Lasă asta, îmi spui când mă întorc. Acum, te rog să-mi dau cheile maşinii!

Lui Bebe i se înmoaie picioarele şi se aşează pe scaun, punându-şi mâinile pe masă.

- Nu pot, rosteşte el într-un târziu, cu capul în pământ.

- Cum adică nu poţi? Ce s-a întâmplat? Ai pierdut cheile? S-a întâmplat ceva cu maşina?

Omul e realmente îngrijorat nu dintr-un egoism de om bogat, ci pentru că este un adevărat pasionat de maşini, are deja o colecţie frumoasă, iar maşina aceasta este o adevărată bijuterie.

- Nu, nici vorbă, răspunde Bebe încercând să zâmbească. Stai liniştit, nu e nicio problemă cu maşina, îi spune râzând cu gura până la urechi.

- Atunci, dă-mi cheile ACUM, se răţoieşte şeful, enervat de-a binelea de data asta.

Imagine preluată de pe okazii.ro

- Nu pot, redevine Bebe serios, se plimbă Răzdvan cu ea. A ieşit să plimbe şi el nişte fete, acolo, cum fac băieţii de azi... încearcă el să dreagă busuiocul rânjind. Dar revine cât de repede...

După două zile. Bebe, cel care mă critica pentru că nu pot struni o rudă aflată în subordine, era plecat din firmă.

Să auzim de bine!