Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!E noiembrie. O vreme mohorâtă şi ploioasă mă apasă. Decid să plec la serviciu cu maşina. Sunt un ecologist practicant, aşa că fac gestul cu o oarecare strângere de inimă. Mulţimea de maşini văzute pe drum îmi redă încrederea necesară.
Ajung la o intersecţie unde ştiu că stopul stă pe roşu o veşnicie, aşa că încep să mă uit în jurul meu. În maşină e o căldură plăcută, radioul cântă discret o muzică de calitate, mă simt bine ocrotit de vicisitudinile vremii. Întrucât urma să virez la dreapta, sunt pe banda unu şi văd pe trotuar o mămică ţinând în braţe un copilaş infofolit, ce e drept, dar bătut şi el de ploaie şi vântul rece. Samariteanul din mine se trezeşte la viaţă şi apăs pe butonul de deschidere a geamului din dreapta, după care mă adresez persoanei, cu înţelegerea unui părinte faţă de un altul:
- Săr’ mâna! Doamnă, nu vă supăraţi, pot să vă ajut cu ceva? E o vreme mizerabilă pentru micuţ.
- Fir-aţi ai dracului de golani şi neruşinaţi! Nu vă mai săturaţi odată! Nu poate o femeie să iasă pe stradă că hop, apare un obsedat ca tine! vine răspunsul prompt şi la "obiect" al femeii.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!