Loganul cel de toate zilele (reluare)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Debutul în blogăreală mi l-am făcut pe blogul lui Mielu007, un om cu suflet mare. Deşi m-am mutat în casă nouă (vorba lui) făcându-mi blogul meu, mai public şi în paginile Mielului. Acum câteva zile am postat articolul de mai jos, fiind sigur că va crea controverse. Iată-l:
"Articolul postat de Mielu referitor la Logan nu mă poate lasa rece din câteva motive personale pe care le voi arata mai jos.
De-a lungul veacurilor am fost fericitul posesor al mai multor maşini şi mărci de maşini. Dacia (berlină, sport, pick-up şi break), Alfa Romeo, Lancia, Cielo, Kia, Talbot, Opel etc. În momentul de faţă deţin un Logan 1,5 DCI de 85 CP (cu toate opţiunile, începând cu cauciucurile şi terminând cu senzorii de parcare) şi un Opel Vectra hatchback tunat. Iar când zic tunat, e tunat, nu e vorba de schimbarea capacelor la roţi. Suspensie, şasiu, roţi, motor adus la 150 CP etc. De interior nici nu mai vorbesc. Fac precizările astea nu ca să mă laud, ci ca să mă credeţi că ştiu din experienţă proprie ce înseamnă diferenţa de clasă. Loganul îl am de doi ani şi trei luni, timp în care am parcurs 25.000 km. Înainte să îl cumpăr, am prospectat piaţa timp de două luni şi am participat la o mulţime de teste de condus. Am observat (mai ales la românii care înainte de 1989 nu aveau nici măcar banala Dacie) o strâmbare a nasului tipică atunci când aud de Logan. Cuuum, Logaaan? Vaaai, dar nu se poate, noi vrem o maşină ca lumea, nu Logan!
Iată şi motivele de care vorbeam:
1. Economicitate. Atât din punct de vedere al consumului, cât şi al întreţinerii. Sunt un iubitor de Grecia şi am avut perioade când am mers de trei ori într-un an acolo. Cu un rezervor umplut la buşon (adică 62 litri de motorină şi nu 55 cât e scris în cartea tehnică) fac drumul (majoritatea lui traseu de munte) dus-întors până la Salonic (cam 2×650 km) fără să am grija alimentării. Şi mai îmi rămâne pentru plimbat. Cea mai mare distanţă parcursă cu un plin a fost 1.850 km. Un consum de 3,2 sau 3,4 l/100 km la şosea e ceva curent. Anul acesta a trebuit să îi fac revizia de ieşire din garanţie şi ITP. La niciuna din ele nu i-a găsit niciun joc, nicio uzură, nicio bătaie. În tot acest interval nu am avut altă cheltuială cu ea decât cu filtrele şi uleiul.
2. Ţinuta de drum. Anul acesta am făcut o prostie. Am venit de la Mamaia pe autostradă cu 130 km/oră pe o ploaie torenţială. Dincolo de inconştienţa faptei (pentru că, oricând puteam să intru în acvaplanare), nu pot să nu remarc ţinuta de drum a Loganului. Nici măcar o jumătate de milimetru nu s-a abătut de la traseu, direcţia a funcţiont perfect, la fel şi frânele. Niciun moment nu am avut nici cea mai mică senzaţie că sunt în pericol sau că ceva nu merge cum ar trebui. Când am cumpărat-o, vânzătorul mi-a precizat strâmbând din nas că nu voi putea depăşi 140 km/oră cu ea. Afară din ţară, pe autostradă, am mers cu 165 km/oră şi mai aveam pedală berechet, dar nu eram singur în maşină. Consum la această viteză? 4,8-5,2 l/100 km.
3. Fiabilitatea. Întâmplarea a făcut să ne prindă iarna grea cu viscol şi zăpadă din 2007/2008 exact când plecam din Grecia, la vreo 50 km de Salonic. Eram cinci adulţi în maşină şi portbagajul plin ochi. Am condus atunci neîntrerupt 25 de ore. 25 de ore, nu am scris greşit. Timp de 25 de ore motorul a mers incontinuu în sarcină (nu cred că am avut 10 km în total în care să fi reuşit să urc la treapta a III-a de viteză), printr-o zăpadă care ajungea la nivelul bandoului lateral al uşilor. În acest timp, toate echipamentele funcţionau din plin (dezaburire, lunetă, oglinzi, climatizare, lumini etc). Am fost opriţi în Pleven (Bulgaria) pentru că nici maşinile armatei nu mai putea înainta. Nicio secundă motorul nu a dat vreun semn de oboseală, vreu rateu sau schimbare de turaţie, niciun echipament nu şi-a încetat sau schimbat funcţionarea. Nu am derapat şi nu am patinat, nu am avut supravirări şi nici subvirări. Nu s-a încins şi nu a tuşit. Pur şi simplu, maşina a mers pe unde o conduceam eu să meargă, fără să spună nu.
Ăsta e Loganul meu…"
Am revenit cu articolul pe blogul meu ca să se înţeleagă câteva amănunte:
- Nu sunt dealer Dacia,
- Ăsta e Loganul MEU, nu ştiu cum e al altora,
- Există şapte persoane care trăiesc bine mersi şi pot depune mărturie oricând privitor la spusele mele.
Să auzim de bine!