Efectele educaţiei intensive

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu există bucurie şi plăcere mai mare pentru Ştefan decât să se ocupe de educaţia celor două odrasle din dotare: o fată şi un băiat. Până acum, se pare că cele mai mari satisfacţii i le-a oferit fata. La băiat mai este ceva de lucru, eventual folosind şi unele unelte de tortură... Ca militar de carieră, Ştefan e caracterizat de austeritate şi manieră. Sau, după cum îl caracteriza o cunoştinţă comună, e aspru, dar sever. E oripilat de alunecările educaţionale ale tineretului de azi şi e convins că odraslele lui nu vor avea asemenea manifestări niciodată ca urmare a educaţiei implementate. Acum vine de la serviciu. Maşina personală e utilizată de soţie, dar pentru el, ca militar, mersul pe jos este o plăcere. Se apropie de bloc cu gândul dus la casă şi familie. Fruntea i se înseninează. De după colţul blocului se aud clopoţeii unor glasuri vesele de copii. Unul din ele se detaşează net prin înjurăturile şi porcăriile debitate. Gândindu-se la fapta bună pe care o va face când îl va urechea pe golan, se apropie cu şi mai mult curaj. Se gândeşte chiar că ar fi un bun exemplu despre cum să NU faci pe care i l-ar putea da lui Bogdan, băiatul lui cel cuminte. Aşa că, în timp ce dă colţul blocului, îşi începe tirada:
- Aşa, mă, golanule! Aşa te învaţă tac’tu? Să înjuri ca un birjar, ai? Nu ţi-ar fi ruşine să-ţi fie! Stai că îi spun eu ce podoabă eşti!
Şi ajunge faţă în faţă cu respectivul golan. Era Bogdan.
Să auzim de bine!