Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu părere de rău pentru cineaştii din vremurile noastre care nu văd decât mizerie şi ticăloşie în epoca ceauşistă, trebuie să spun că, pe vremea aceea, se întâmplau şi alte lucruri. Existau oameni care se opreau la o terasă ca să bea o cafea, care îşi zugrăveau casa sau care făceau declaraţii de dragoste. Erau oameni care mergeau în excursii, la un meci sau îşi mângâiau copilul. Erau părinţi care se ocupau de copii şi femei care tricotau şosete. Existau destul de multe şi pe vremea aceea. Inclusiv ingineri care proiectau utilaje pentru deszăpezit. Devine interesant, nu? Azi am fost nevoit să parcurg o parte din bulevardele capitalei noastre. Ei bine, am rămas consternat. Zăpada încă zace mormane, troiene, nămeţi, cum vreţi să-i spuneţi, dar zace neluată. Inginerii din comunism proiectaseră un utilaj deosebit de eficient. În faţa unui camion modificat era montată o platformă înclinată, aidoma unui făraş. Pe faţa ei erau două palete, asemănătoare unor palme, care erau acţionate alternativ de un sistem cu excentric. În spatele platformei pornea o scurtă bandă rulantă până în spatele camionului. Când utilajul înainta, zăpada era culeasă de platformă, paletele o împingeau spre banda rulantă, iar în spate merge o basculantă care o culegea. Când se umplea, basculanta se ducea la nişte locuri special amenajate pe malul Dâmboviţei şi bascula încărcătura. Evident, pragmatici cum vă ştiu, vreţi să-i cunoaşteţi avantajele. Iată-le: era un utilaj compact şi uşor manevrabil, consum redus de combustibil (nu necesita motoare suplimentare), nu implica manoperă multă, era rapid şi, cea mai importantă din toate, NU LĂSA ZĂPADĂ ÎN URMĂ. Strada rămânea curată de la o bordură la alta. Lucrând o noapte, două utilaje curăţau cel mai mare bulevard de la un capăt la celălalt. Haideţi să vedem ce se întâmplă în zilele noastre. Întâi trec două sau trei pluguri pe un sens, care împing zăpada spre margine. Apoi, vin buldozerele (atunci când vin) care o strâng morman. Iar apoi, ei bine, apoi nu mai vine nimeni şi se aşteaptă primăvara. Maşinile se înghesuie pe nişte benzi de circulaţie micşorate, parcările, atâtea câte sunt, au dispărut sub nămeţi şi începe războiul dintre cei care aruncă zăpada în stradă şi cei care o aruncă înapoi pe trotuar. Hai să enumerăm “avantajele”: consum de combustibil, piese şi manoperă deosebit de ridicate, circulaţie blocată, acţionare lentă, pietoni împiedicaţi să traverseze şi, cel mai important dintre toate, ZĂPADA RĂMÂNE PE STRĂZI.
Văzând toate astea, cred că sunt în asentimentul tuturor ca să recomandăm cineaştilor noştri ca, în loc să facă porcăriile de filme despre mizeriile ceauşismului, mai bine să facă un film despre utilajele de deszăpezire ale aceluiaşi regim. Vom fi cu toţii câştigaţi. În link-ul de mai jos, puteţi vedea un utilaj oarecum asemănător curăţind zăpada comuniştilor de canadieni din Montreal.
Să auzim de bine!
http://www.youtube.com/watch?v=1glv1IScvHE
Cu părere de rău pentru cineaştii din vremurile noastre care nu văd decât mizerie şi ticăloşie în epoca ceauşistă, trebuie să spun că, pe vremea aceea, se întâmplau şi alte lucruri. Existau oameni care se opreau la o terasă ca să bea o cafea, care îşi zugrăveau casa sau care făceau declaraţii de dragoste. Erau oameni care mergeau în excursii, la un meci sau îşi mângâiau copilul. Erau părinţi care se ocupau de copii şi femei care tricotau şosete. Existau destul de multe şi pe vremea aceea. Inclusiv ingineri care proiectau utilaje pentru deszăpezit. Devine interesant, nu? Azi am fost nevoit să parcurg o parte din bulevardele capitalei noastre. Ei bine, am rămas consternat. Zăpada încă zace mormane, troiene, nămeţi, cum vreţi să-i spuneţi, dar zace neluată. Inginerii din comunism proiectaseră un utilaj deosebit de eficient. În faţa unui camion modificat era montată o platformă înclinată, aidoma unui făraş. Pe faţa ei erau două palete, asemănătoare unor palme, care erau acţionate alternativ de un sistem cu excentric. În spatele platformei pornea o scurtă bandă rulantă până în spatele camionului. Când utilajul înainta, zăpada era culeasă de platformă, paletele o împingeau spre banda rulantă, iar în spate merge o basculantă care o culegea. Când se umplea, basculanta se ducea la nişte locuri special amenajate pe malul Dâmboviţei şi bascula încărcătura. Evident, pragmatici cum vă ştiu, vreţi să-i cunoaşteţi avantajele. Iată-le: era un utilaj compact şi uşor manevrabil, consum redus de combustibil (nu necesita motoare suplimentare), nu implica manoperă multă, era rapid şi, cea mai importantă din toate, NU LĂSA ZĂPADĂ ÎN URMĂ. Strada rămânea curată de la o bordură la alta. Lucrând o noapte, două utilaje curăţau cel mai mare bulevard de la un capăt la celălalt. Haideţi să vedem ce se întâmplă în zilele noastre. Întâi trec două sau trei pluguri pe un sens, care împing zăpada spre margine. Apoi, vin buldozerele (atunci când vin) care o strâng morman. Iar apoi, ei bine, apoi nu mai vine nimeni şi se aşteaptă primăvara. Maşinile se înghesuie pe nişte benzi de circulaţie micşorate, parcările, atâtea câte sunt, au dispărut sub nămeţi şi începe războiul dintre cei care aruncă zăpada în stradă şi cei care o aruncă înapoi pe trotuar. Hai să enumerăm “avantajele”: consum de combustibil, piese şi manoperă deosebit de ridicate, circulaţie blocată, acţionare lentă, pietoni împiedicaţi să traverseze şi, cel mai important dintre toate, ZĂPADA RĂMÂNE PE STRĂZI.
Văzând toate astea, cred că sunt în asentimentul tuturor ca să recomandăm cineaştilor noştri ca, în loc să facă porcăriile de filme despre mizeriile ceauşismului, mai bine să facă un film despre utilajele de deszăpezire ale aceluiaşi regim. Vom fi cu toţii câştigaţi. În link-ul de mai jos, puteţi vedea un utilaj oarecum asemănător curăţind zăpada comuniştilor de canadieni din Montreal.
Să auzim de bine!
http://www.youtube.com/watch?v=1glv1IScvHE
Poate nu ar fi nimic daca ar ramane doar ZAPADA pe trotuar... problema este insa ca exista si praful si noroiul de peste vara imbacsit in aceasta zapada. Ar fi ideal sa fie luata si basculata undeva-n Dambovita, decat sa asteptam dezghetul ca sa ne bucuram iarasi de acelasi noroi al capitalei europene Bucuresti.
RăspundețiȘtergere