"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

vineri, 8 ianuarie 2010

Efectele educaţiei intensive

EducatieTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu există bucurie şi plăcere mai mare pentru Ştefan decât să se ocupe de educaţia celor două odrasle din dotare: o fată şi un băiat. Până acum, se pare că cele mai mari satisfacţii i le-a oferit fata. La băiat mai este ceva de lucru, eventual folosind şi unele unelte de tortură... Ca militar de carieră, Ştefan e caracterizat de austeritate şi manieră. Sau, după cum îl caracteriza o cunoştinţă comună, e aspru, dar sever. E oripilat de alunecările educaţionale ale tineretului de azi şi e convins că odraslele lui nu vor avea asemenea manifestări niciodată ca urmare a educaţiei implementate. Acum vine de la serviciu. Maşina personală e utilizată de soţie, dar pentru el, ca militar, mersul pe jos este o plăcere. Se apropie de bloc cu gândul dus la casă şi familie. Fruntea i se înseninează. De după colţul blocului se aud clopoţeii unor glasuri vesele de copii. Unul din ele se detaşează net prin înjurăturile şi porcăriile debitate. Gândindu-se la fapta bună pe care o va face când îl va urechea pe golan, se apropie cu şi mai mult curaj. Se gândeşte chiar că ar fi un bun exemplu despre cum să NU faci pe care i l-ar putea da lui Bogdan, băiatul lui cel cuminte. Aşa că, în timp ce dă colţul blocului, îşi începe tirada:
- Aşa, mă, golanule! Aşa te învaţă tac’tu? Să înjuri ca un birjar, ai? Nu ţi-ar fi ruşine să-ţi fie! Stai că îi spun eu ce podoabă eşti!
Şi ajunge faţă în faţă cu respectivul golan. Era Bogdan.
Să auzim de bine!

2 comentarii:

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!