Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- În "Pastel" vedem o bătrână care aleargă agale prin liniştea nopţii cu tăciuni aprinşi în mână.
- Ca orice poezie simbolistă, această poezie a lui Bacovia ca lungime este scurtă.
- Aşa cum arată Ion Creangă, în familiile de ţărani bărbaţii erau numai nişte termeni ajutători asupriţi de femei.
- Mircea cel Bătrân sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeşte cu obrăznicie şi-l face în tot felul ca pe o albie de porci.
- Şi aşa, dând de bucluc, ţăranul din "Arendaşul român" pleacă mulţumit acasă.
- Poema "Mioriţa" circula pe bază orală, adică nu a fost scrisă din motive tehnice.
- În codru, acolo unde românul şi-a aflat totdeauna un sprijin, îşi va găsi şi tânăra fată fragii şi căpşunile ei.
- Fata de ţăran descrisă de George Coşbuc este o realitate palpabilă.
- Ciobanul "Mioriţei" a spus că la cap să-i puie diferite fluiere.
- Eminescu arată că fonfii, flecarii şi guşaţii se adunau în sfatul ţării să-şi satisfacă nevoile.
- Sinteza este o comparaţie. La teză nu scriem că la Eminescu găsim... la Labiş găsim nu ştiu ce. Sau ca la Eminescu găsim vara şi la ăla altceva. Nu aşa se face o sinteză. Principalul e să nu fie greşeli de ortografie.
- Pastelul nu este în fond decât sufletul poetului îmbălsămat în natură.
- Cei care comit greşeli sunt penibili de pedeapsă.
- Primăvara e cald şi păsărelele se întorc din ţările călătoare.
- Datorită geniului său, Ion Creangă a ajuns să fie tradus în toate colţurile ţării şi chiar peste hotare.
- Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodământul se termină de obicei vesel.
- Căci, în definitiv, ce reprezintă un milion? Ia, şapte-opt sute de mii, colo!
- Atunci când un Aprod Purice îi dă calul său, acesta se face movilă pentru ca mai târziu să ajungă boier.
- Bătrânul Dan trăieşte într-o peşteră care-i dă un aspect grotesc.
- Tipătescu se purta cu nevasta lui Trahanache aşa ca şi cum ea n-ar avea soţ. Îi trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca nişte îndrăgostiţi şi aşa mai departe.
- La începutul piesei, Caţavencu este agresiv pentru a admira scrisoarea, iar în finalul piesei când pierde scrisoarea este servil, lipsit de orice gest umil.
- Toate personagele din "O scrisoare pierdută" sunt lipsite de incultură.
- Deseori Caragiale demască moravurile moşierilor de a da nas copiilor lor.
- Poliţistul Prispanda vorbeşte numai cu perle.
- Ora exactă a plecării trenurilor e de obicei mai devreme sau mai târziu, cum e norocul.
- Acolo, la izvor, Labiş aude detunătura puştii care constituie moartea gingaşei fiare.
- La nunta lui Călin, popa este un bondar leneş şi gras care nu-i mai tace gura cântând cântece lăutăreşti.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!