"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

luni, 28 martie 2011

Ura! Petcu e liber!

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Petcu este un nume care domină știrile zilei. Petcu e un nume aflat pe buzele tuturor. Petcu este un martir, spun unii. Petcu e un șarlatan, spun alții. Eu spun altceva.
Nu sunt jurist de profesie și nici nu am vreo tangență cu această activitate. Dar asta nu mă face ca să fiu mai puțin sensibil la ceea ce se numește justiție. Asta nu mă face ca să fiu mai puțin sensibil la ceea ce se numește dreptate. Și asta nu mă face ca să fiu mai puțin sensibil la ceea ce se numește aplicarea justiției și a dreptății.
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați că acest Petcu a fost arestat pe baza unei urmăriri de durată, pe baza organizării unui flagrant, pe baza unui dosar bine întocmit. La 24 de ore după arestarea sa transmisă până în insulele Tuamotu respectivul Petcu este eliberat datorită unor vicii de procedură.
Toată această tevatură, tot acest circ mediatic mă face să îmi pun câteva întrebări, cred eu că de bun simț. Avem niște procurori tembeli? Un procuror sau o echipă care susțin că s-au ocupat atât de îndelungat și meticulos de dosarul personajului uită să pună o ștampilă unde trebuie? Sau să menționeze data pe un formular în căsuța necesară? Căci, ce altceva poate însemna un viciu de procedură? Chiar așa fiind, procurorii respectivi nu au mai auzit de noțiunea de procedură? Nu cunosc procedurile? Nu au mai auzit, măcar în cursurile urmate la facultate de infractori deosebit de periculoși care au fost eliberați pentru că lipsea o ștampilă pe un formular? Este absurd.
Dacă nu procurorii, atunci cine este tembel? Avem cumva o justiție tembelă? Căci, vă întreb, cine nu a auzit de numeroasele cazuri ale unei progenituri de judecător din Craiova, eliberat pe motive de vicii de procedură de mai multe ori decât a fost arestat doar pentru că tatăl lui era judecător? A pățit cineva ceva deși implicarea unei forțe oculte era mai mult decât evidentă? Îmi este realmente frică să deschid televizorul pentru că știu că îmi va fi prezentată o știre despre un criminal periculos sau un violator eliberați de judecător pentru că nu prezintă pericol social. Este absurd.
Avem cumva niște infractori tembeli? Căci altfel cum poate fi numită o persoană care ia mită taman în toiul unei campanii anticorupție extraordinar de mediatizate? Când vămile sunt asaltate de mascați, când toți sunt puricați la averi, când toți liderii de sindicat sunt anchetați, tu de duci liniștit la o întâlnire și iei mită un teanc de euro de trebuie să-l cari cu roaba? Când toată lumea vorbește numai de mită și de corupție tu nu mai ai răbdare o săptămână sau două până trece valul? Este absurd.
Dincolo de toate acestea, un lucru nu mi se pare absolut deloc absurd și perfect real. Acela că a fi eliberat pentru un viciu de procedură nu înseamnă deloc, dar absolut deloc dispariția culpei pentru care ai fost acuzat. Asta se va putea stabili numai în urma unui proces. Așa că, până la finalizarea respectivului proces, vă rog să-mi dați voie să nu particip la manifestările festiviste și nici la îmbrățișările lacrimogene precum că s-a făcut dreptate și că totul e rezultatul unei încercări de discreditare.
Să auzim de bine!

Un comentariu:

  1. bine că nu a furat o găină, sigur nu mai scăpa, aşa cu mită şi d-astea e mai uşor...

    RăspundețiȘtergere

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!