O autostradă dată dracului

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Recunosc faptul că există momente când urmăresc unele ştiri la televizor. Mai ales când este vorba de starea drumurilor. De fiecare dată încerc apoi să fac o medie între informaţiile oferite de televizor, cele oferite de prieteni sau cunoştinţe şi cele presupuse de bunul meu simţ.

Totodată încerc să aplic concluzia rezultată la numărul infim, aproape inexistent de autostrăzi româneşti. Mi se pare o conduită justă pentru un posesor de autoturism care pleacă la drum, în pofida poveţii prezidenţial-băsiste că noi nu avem nevoie de autostrăzi pentru că adevăratul turism se face de sus, din elicopter. În fond, chiar dacă nu mă interesează să ajung repede la destinaţie, mă interesează să călătoresc cât de cât confortabil.

Ideea universal acceptată este că o autostradă trebuie să fie cât mai dreaptă, cât mai scurtă şi cât mai lină. Sunt condiţii minimale, respectate în orice stat civilizat. Că “autostrăzile” noastre au denivelări sau că panourile indicatoare nu există sau sunt jalnice, ăsta e un alt subiect, care la noi, la români, ţine deja de un oarecare lux.

Practic, pentru că ciosvârtele construite în pe câteva linii de centură sau în Transilvania nu pot fi numite autostrăzi, noi avem două autostrăzi mari şi late: Bucureşti-Piteşti şi Bucureşti-Constanţa. Sunt ele bine construite? Asta o vedem pe pielea (mai bine zis pe roţile) noastre. Sunt ele utile? Fără doar şi poate. Recent, un drum până în Constanţa mi-a luat puţin peste două ore, ceea ce nu mai permite nici măcar o comparaţie cu timpul făcut pe vechiul drum.

Dar numărul lor redus şi utilitatea lor nu se dovedeşte pentru că o spun eu. O dovedeşte creşterea exponenţială a parcului auto, o dovedeşte aglomeraţia pe care o vedem în sezonul estival, o vedem în recomandările făcute la televizor sau radio de poliţie care, pentru descongestionarea unui drum naţional cum este DN 1, deviază sau recomandă şoferilor drumul prin Cheia. Putem spune în acest caz că o autostradă poate fi o alegerea proastă, că autostrada e o prostie? Nu, cu siguranţă că nu! Şi totuşi...

Ei, acum, dacă aţi citi articolul meu cu atenţie, aţi observat ceva ciudat? Da, desigur, nu am pomenit de autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai lungă şi mai ocolită decât drumul naţional, pentru acelaşi traseu. Păi, dragii mei, nici nu aveam cum, din moment ce nici poliţia nu o ia în consideraţie ca posibilă opţiune pentru descongestionare de proastă ce e. O autostradă dată dracului la modul cel mai propriu.

Să auzim de bine!