Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cine suntem noi de fapt? Ce ne reprezintă? Care este adevărul despre lumea în care trăim? Sunt doar câteva întrebări existenţiale la care, mai cu voie, mai fără voie, ne gândim cu toţii. Partea proastă este aceea că noi doar credem că ne gândim, pentru că noi nici măcar nu ştim ce e cu noi. Şi asta pentru faptul pur şi simplu că creierul face ce vrea el cu informaţia, de unde corolarul ciudat, chiar straniu, că noi suntem una, iar creierul nostru alta. Dovadă este pasajul de mai jos.
Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvrestţiăi elgenze, nu cntozeaă în ce odrnie se alfă lirteele îtnr-un cuvânt, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma şi utlima liertă să fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaă colmpetă şi tot o vei ptuea ctii fraă prboelme. Atsa e din cuzaă că nu ciitm feicrae lteiră, ci cvânutul ca un îrtneg. E umioitare cpatcitetea ceireiului uamn de a rentositcui detale.
Sunt convins că l-aţi citit la fel de uşor cum citeşte Victor Slav ştirile despre vreme pe prompter. Ei, ce mai ziceţi? Face creierul nostru ce vrea el să facă şi nu ce vrem noi, sau nu?
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!