Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Suntem într-un mic orăşel din Grecia. Ormos Panaghia se numeşte. Este un orăşel port, atât de tipic în Grecia. Fusesem într-o croazieră şi, înainte de a ne sui în autoturism ca să ne întoarcem la hotelul unde eram cazaţi, ne-am oferit plăcerea de a colinda puţin prin magazine. Gustam din plin aerul paşnic şi curat al micului port, ne mai opream la o vitrină sau mai poposeam la o terasă, totul este linişte şi încântare. Cu sufletele relaxate intrăm într-un mic magazin unde patronul este şi vânzător şi casier şi om de aprovizionare. Alegem dintr-un raft o sticlă de vin Retsina, din altul nişte dulciuri şi, încet, încet ne apropiem de casa de marcat. Evident, cumpărăturile au fost însoţite de comentariile noastre în cea mai frumoasă şi corectă limbă românească. Luându-mă după preţurile afişate pe etichete, produsele noastre nu puteau fi evaluate la mai mult de zece euro. Ajungem în dreptul casei, punem coşul pe masă şi mă adresez vânzătorului în cea mai frumoasă şi corectă limbă greacă:
- Prietene, fă-mi şi mie te rog socoteala cât fac toate cumpărăturile astea.
Omul ia fiecare produs, îi citeşte eticheta, face nişte socoteli pe un calculator de birou şi îmi răspunde în cea mai frumoasă şi corectă limbă greacă:
- O sută cincizeci de euro!
În acel moment de răscruce, uit de maniere, uit de stil şi zbier în cea mai frumoasă şi corectă limbă română:
- CÂÂÂÂÂÂT?
Ulterior, după ce şi-a revenit din leşinul provocat de râs, respectivul a mărturisit că aplică acest tratament tuturor turiştilor pe care îi suspectează că au simţul umorului.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!