Vasile

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Prietenul meu Vasile lucrează în aceeaşi clădire cu mine. Dar în altă instituţie. El în minister, iar eu într-o unitate subordonată ministerului respectiv. Nu ne potrivim nici la fizic şi nici la spirit, dar ne înţelegem de minune. Una din nepotriviri se referă la băutură: lui îi cam place, mie nu îmi cam place. Această plăcere îl face să întârzie la programul domestic de seară cel puţin odată pe săptămână. Dar, în mare parte, sunt întârzieri subţiri, care nu depăşesc orele doisprezece din noapte.

De data asta, Vasile a făcut-o lată: la ora două încă nu a ajuns acasă. Discuţiile despre fotbal fuseseră deosebit de fructuoase şi era evident că fotbalul mondial va ţine cont de acum încolo de părerile emise de ei la acea masă. Ajuns în faţa uşii apartamentului Vasile îşi dă seama de grozăvenia faptei lui. „Precis că ea m-a aşteptat ce m-a aşteptat ca de obicei, dar acum sigur s-a dus la culcare”, îşi spune el vinovat. Cu aceste vorbe, începe să deschidă uşa de la intrarea în apartament. Nici cel mai formidabil hoţ nu ar fi reuşit să o deschidă mai încet. S-a strecurat cu acelaşi succes şi a ajuns în hol. Aici s-a ivit un moment de răscruce pentru el: să rămână să doarmă în sufragerie sau să intre în dormitor? Greu de decis şi mai greu de făcut…

Bine motivat de îmbibaţia crescută de alcool din sânge, ia o hotărâre bărbătească: va dormi în sufragerie. Se îndreaptă cătinel spre sufragerie, pune o pătură peste canapea şi începe procesul anevoios al dezbrăcării: întâi haina, apoi pantofii urmaţi de pantaloni. Atunci s-a petrecut dezastrul. Se pare că peste un anumit procent de alcool densitatea sângelui se schimbă, ceea ce face ca centrul de greutate, fiind mai uşor, să se deplaseze în sus, provocând o puternică pierdere a echilibrului. Asta s-a întâmplat şi cu Vasile: şi-a pierdut echilibrul şi, ca să nu cadă grămadă, a fost nevoit să se sprijine de o măsuţă. Trezită brusc din somn, măsuţa nu a înţeles imediat intenţia lui, aşa că s-a răsturnat provocând un zgomot uriaş. Zgomotul ar fi sculat şi un mort, dară-mi-te o nevastă nervoasă. Care a apărut în cadrul uşii dormitorului cu bigudiurile răvăşite, luminată din plin de toate becurile aprinse în cale.

- Vasileeee! a scos ea strigătul de luptă specific speciei, de unde-mi viiii, Vasileeee?

Vasile, în cămaşă, cu un crac al pantalonului într-o mână şi cu cealaltă sprijinind măsuţa buclucaşă se uită la ea cu o privire abulică. Brusc, o sclipire de luciditate îl fulgeră:

- Mamă, nu vin, plec! Au sunat acum un minut de la minister că e o avarie şi să mă prezint imediat. Venisem şi eu pe la doisprezece şi abia apucasem să adorm, că au sunat ăştia şi acum mă îmbrac. Fir-ar să fie de treabă, nu poate omul să se odihnească o clipă, continuă el revoltat.

Liniştită instantaneu, femeia se repede la bucătărie ca să îi pregătească un pacheţel cu de-ale gurii.

- Vasile, îl roagă din bucătărie femeia speciei, te rog să mă suni. Vezi, poate scapi mai devreme ca să te odihneşti şi tu puţin, sărăcuţul de tine.

- Da, mamă, aşa fac. Vezi, nu uita să pui şi nişte castraveciori în oţet, îi răspunde el.

Şi a plecat. În acea noapte, în bodega lor obişnuită, s-au rezolvat mai multe probleme ale fotbalului decât într-un an întreg.

Să auzim de bine!