marți, 9 iulie 2013

Accidentul

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Faptul că nu suport motocicletele şi nici motocicliştii vă este deja cunoscut. Motocicletele pentru simplul şi banalul faspt că s-au dovedit, pentru români, instrumentul cel mai eficace de sinucidere sau omor. Iar motocicliştii pentru că, în loc să-şi dovedească abilităţile şi bărbăţia în poligoane sau concursuri, nu ştiu altceva decât să pârâie cu sadism motoarele după miezul nopţii, cu dorinţa perversă de a stârni alarmele maşinilor aflate în letargie. Ăştia bărbaţi, asta bărbăţie! Dar asta nu mă împiedică niciun moment să mă gândesc la ei ca la oameni, ca la semenii mei.
Mă aflu în plin program matinal, dar nu mă pot opri să nu trag cu ochiul la ecranul televizorului. Care tocmai îmi oferă o ştire. Un motociclist a fost ucis ca urmare a faptului că s-a ciocnit cu o maşină care ieşea dintr-o curte. Maşina unui fotbalist, condusă de un prieten al acestuia.
Ştirea e cumplită, pentru că e vorba de o viaţă. De viaţa stinsă a unui om. La fel şi imaginile. Dar nu pentru mult timp, pentru că şoferul autoturismului consideră că trebuie să transforme evenimentul în ceva grotesc. Şi reuşeşte asta spunând cu aplomb:
-Motociclistul venea cu viteză foarte mare pe stradă. Nici nu se vede vreo urmă de frânare, venea foarte repede. Am martori...
În stilul nostru aşa zis balcanic, şoferul încearcă să sugereze că, de fapt, vina o poartă motociclistul care rula cu o viteză nesimţită pe şosea, şi nu el care nu dăduse prioritate. Printr-un silogism pe care încearcă să ni-l impună, şoferul vrea să ne facă să credem că, dacă motociclistul ar fi rulat mai încet, nu ar fi murit pentru că apuca să frâneze atunci când el a ieşit din curte fără să se asigure. Altfel spus, mortul e de vină. El nu poate fi de vină, din moment ce, ca prieten de fotbalist care iese dintr-o curte cu o maşină bengoasă, nu e obligat să dea prioritate, el e singur pe şosea.
Celor care nu au permis de conducere sau au uitat prevederile Codului rutier, îmi fac datoria să le reamintesc faptul că şoferul era cel care trebuia să oprească şi să se asigure, NU motociclistul.
Motociclistul putea merge şi cu un milion de kilometri pe oră pe şosea, dreptul era de partea lui. Punct.
Să auzim de bine!
P.S. De fapt, vorbele sunt inutile, pentru că şoferul va primi, la fel ca mulţi alţii, o pedeapsă cu suspendare, adică nimic. Iar asta nu îl va învia pe bietul motociclist care nu şi-a imaginat niciodată că va fi vinovat de propria-i moarte pentru că prietenul unui fotbalist va ieşi dintr-o curte fără să dea prioritate.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!