"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

marți, 5 martie 2013

Româncele noastre (2)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Prima femeie comandor a Legiunii de Onoare, membră a Academiei române, franceze şi belgiene. A fost fashion-icon-ul Europei în Belle Epoque, admirată şi adorată de Poust, Cocteau, Colette, Rodin, Paul Valery sau Gide.
Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles (n. 15 noiembrie 1876, Paris–d. 30 aprilie 1933, Paris) s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş şi un tată român, prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. Mama ei, fiica lui Musuruş-paşa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 şi a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski.
Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic. În 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze, care i-a acordat marele premiu pentru literatură. Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet pe unii din cei mai mari scriitori francezi Parisului secolului al XX-lea: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.
Doamnelor şi domnilor, strălucitoarea Anna de Noailles, născută prinţesă Brâncoveanu!
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!