"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

joi, 14 martie 2013

Drumul spre celebritate

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dumnezeu ne-a lăsat dreptul şi puterea de a alege. Pe care noi, oamenii, îl folosim mai mult sau mai puţin, mai plenar sau mai superficial în varii situaţii. Inclusiv în ceea ce priveşte drumul spre celebritate.
Posibilităţile restrânse ale antichităţii au făcut ca mulţi dintre cei care au dorit celebritatea să aleagă calea dură şi bărbătească a armelor. Consacrându-şi mintea şi muşchii acestei îndeletniciri, conducând oştirii numeroase, punându-şi viaţa în pericol şi asumându-şi responsabilităţi, mulţi au obţinut rezultate mai mult decât remarcabile, dacă ne referim doar la Alexandru cel Mare, Hannibal sau Iulius Caesar. Practic, putem spune că aceştia au depăşit chiar pragul celebrităţii devenind istorie.
O altă categorie a fost şi este cea a celor care au ales calea studiului. Şi-au sacrificat familiile sau orice alte plăceri, au trudit zile şi nopţi la buchiile cărţilor şi tratatelor, au făcut experienţe sau au emis teorii, au făcut calcule şi şi-au asumat responsabilităţi. Au învăţat de la alţii şi i-au învăţat pe alţii la rândul lor, punând lucrurile în ordinea lor firească şi găsind explicaţii, făcând lumea de azi să fie ceea ce este şi dându-ne posibilitatea să anticipăm viitorul.
A mai fost şi mai este o categorie, cea a profesioniştilor. Că au fost medici sau ingineri, aceştia şi-au consacrat puterea şi sănătatea obţinerii unor rezultate profesionale remarcabile, salvând vieţi nenumărate sau construind lucruri inimaginabile. A fost alegerea lor, au fost responsabilităţile pe care şi le-au asumat şi au fost rezultatele obţinute, rezultate care i-au propulsat în galeria marilor oameni care au ajuns celebri pentru că au făcut ceva pentru semenii lor.
Acestora li s-au alăturat sportivii. Care au ales acest drum spre celebritate. Lucrându-şi din greu trupul şi mintea, făcând nenumărate antrenamente şi sacrificii pentru doar câteva minute de glorie odată la patru ani, aceştia şi-au asumat responsabilităţi, au uitat de plăcerile lumii şi s-au consacrat unei activităţi care, în aplauzele unor mulţimi uriaşe de spectatori, i-a făcut pe mulţi dintre ei modele de urmat.
Sau alături de toate aceste metode şi posibile alte, poţi prezenta starea vremii la televizor pentru două minute seara.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!