Avantajele cunoașterii unei limbi străine (5)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Să cunoști o limbă străină este un lucru bun. Să știi să te folosești de o limbă străină este un lucru minunat. Dar să faci greșeli într-o limbă străină este de-a dreptul hilar.

Ne aflăm pe plaja din Nea Vrasna și e ora prânzului când, mă simt brusc interesat de aspectul și dotarea toaletelor din stațiune. După cum se știe, plajele sunt porționate între diverși utilizatori, cei mai mulți dintre ei fiind chiar proprietarii barurilor sau tavernelor aflate pe sau în dreptul plajelor.

Mă ridic din șezlong și identific taverna în dreptul căreia se află plaja noastră și mă îndrept hotărât spre ea, în căutarea toaletei mult-râvnite.

Din pragul sălii de mese ochesc ușa marcată cu profilul unui bărbat și intru în sală. Ajuns în dreptul ușii mă opresc mânat de ultimele rudimente de politețe: ușa dă spre o anticameră cu spălător sau se intră direct în cabină?

Soluția ciocănitului mi se pare cea mai adecvată, așa că ciocănesc, iar din interior aud un:

- Ne!

Cunosc limba greacă suficient de bine ca să știu că “ne” se traduce prin “da” și, concomitent, uitând de aspectul etnic eteroclit al turiștilor din stațiune, mă întreb ce motiv ar avea un grec să mă invite în cabină cu el?

Nu găsesc niciun motiv, așa că un raționament simplu mă conduce la concluzia că este vorba de o anticameră în care, probabil, un grec se spală pe mâini sau se aranjază.

În consecință, pun mâna pe clanță și împing ușa. Oroare! Ușa dă direct în cabină, iar în cabină, un sârb cu nădragii în vine și cu ochii cât cepele zbiară:

- Ne, ne!

Să auzim de bine!

Ce cuvinte folosim (9)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că a trecut cam multişor de când nu am mai analizat (evident, la modul colocvial şi succint) cuvinte uzuale, dar care au etimologii mai neobişnuite.
Alfabet. Alfabetul este primul lucru pe care îl învăţăm la şcoală pentru ca apoi, să ştim să construim cuvinte în spatele cărora să ne ascundem gândurile... Alfabetul defineşte totalitatea literelor/semnelor folosite de o limbă. Având rădăcini foarte vechi – fenicienii au preluat o serie de semne din ieroglife, apoi grecii de la fenicieni şi romanii de la greci – ni se spune că provine din limba franceză. Aşa o fi, dar oricum o întoarcem, cuvântul alfabet este format din alăturarea pronunţării a două litere greceşti, α/alfa şi β/beta, primele două litere ale alfabetului grecesc.
Dar nu este suficient să cunoaştem literele, trebuie să ştim să le şi scriem, să le caligrafiem. Cuvântul caligrafie, sau deprinderea de a scrie frumos, conţine două cuvinte greceşti într-o formă aproape neschimbată: καλή/kali, care înseamnă bun şi γραφής/grafis, care înseamnă scris. Iată că şi de data asta limba greacă ne-a ajutat să formăm un cuvânt.
Dar haideţi să nu ne oprim aici şi să continuăm cu un alt cuvânt: geografie. Şi el, ca multe altele, a fost format tot cu ajutor grecesc, prin alăturarea cuvântului γη/gi şi γραφής/grafis. Primul se traduce prin pământ, iar al doilea prin scris. Sau, spus mai explicit, ştiinţa care scrie despre pământ. Iar cuvinte compuse în aceeaşi manieră mai sunt: topografie, scenografie etc.
Ei, acum dacă am învăţat literele şi scrisul lor, care ar fi pasul următor? Desigur, cărţile. Cărţi care sunt păstrate în bibliotecă. Ce este bibliotecă? Nimic altceva decât alătuarea cuvintelor greceşti (deh, greaca asta...) βιβλιο/biblio, care se traduce prin carte şi θηκη/theke, care înseamnă teacă, dulap.
Şi acum, pentru că v-am indus ideea multitudinii de cuvinte româneşti cu o sorginte grecească, cuvinte între care există mari asemănări de formă şi fond, vă rog să vă gândiţi care ar fi echivalentul românesc cel mai apropiat al cuvântului grecesc μαξιλαρι, pronunţat maxilari? Cu ce cuvânt românesc credeţi că este echivalent, pornind de la o sonoritate cunoscută? Nu, n-aţi ghicit. Echivalentul românesc al cuvântului grecesc nu este maxilar, ci este acela de pernă!
Să auzim de bine!

Anunţuri de neurmat

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

În rândurile de mai jos aveţi o culegere de anunţuri reale, culese de prin diferite locuri ale mapamondului. Dacă le urmezi, e de rău. Dacă nu le urmezi, iar e de rău. Ce să faci, cum ieşi din această dilemă existenţială? Personal, nu ştiu şi nici nu mă afectează neştiinţa mea pentru că observ că niciunul nu este din România...

1. Un local pentru cocktail, Norvegia: Doamnele sunt rugate să nu aibă copii la bar.

2. La zoo din Budapesta: Vă rugăm nu hrăniţi animalele. Dacă aveţi orice hrană potrivită, daţi-i-o gardianului de serviciu.

3. Cabinetul unui doctor, Roma: Specialist în femei şi alte boli.

4. Hotel, Acapulco: Managerul a verificat personal toată apa folosită aici.

5. Într-un restaurant din Nairobi: Clienţii care găsesc ospătăriţele noastre urâte să vadă managerul.

6. Pe o autostradă din Athi River: Luaţi aminte: Când semnul este sub apă, acest drum este impracticabil.

7. Pe un poster la Kencom: Eşti un adult care nu poate citi? Dacă da, te putem ajuta.

8. Un semn în sala de aşteptare a unei spălătorii: Nu porniţi cu mâinile umede.

9. În camera de gardă a maternităţii Pumwani: Nu permitem copii.

10. Într-un cimitir: Nu este permis culesul florilor decât de pe mormântul personal.

11. Regulamentul dintr-un hotel din Tokyo: Oaspeţii sunt rugaţi să nu fumeze sau să aibe alte comportamente dezgustătoare în pat.

12. Liftul unui hotel, Paris: Vă rugăm să vă lăsaţi toate vaslorile la ghişeul de la intrare.

13. Hotel, Jugoslavia: Schimbatul lenjeriei cu plăcere este treaba cameristei.

14. Hotel, Japonia: Sunteţi invitaţi să profitaţi de cameristă.

15. Un anunţ la un dentist din Hong Kong: Dinţii sunt extraşi de ultimii metodişti.

16. O spălătorie din Roma: Doamnelor, lăsaţi-vă hainele aici şi petreceţi o după-amiază plăcută.

17. Avertisement pentru călăreţii de măgăruşi, Thailanda: V-ar plăcea să călăriţi pe fundul propriu?

18. Birou de bilete de avion, Copenhaga: Noi vă luăm bagajele şi le trimitem în toate direcţiile.

19. Citită într-un vehicul de transport public din Orlando: Când ieşiţi din vehicol, vă rugăm să vă asiguraţi că aţi coborât capul şi că sunteţi atent la treaptă. Dacă eşuaţi în a face aşa, vă rugăm să vă asiguraţi că aţi coborât vocea şi că sunteţi atent la limbaj. Mulţumim.

20. Compartimentul roţii: Nu o folosiţi când temperatura depăşeşte 140 Fahrenheit.

21. Fierăstrău suedez cu lanţ: Nu încercaţi să opriţi lanţul cu mâinile.

22. Interstate 10, lângă Phoenix, AZ: Puşcărie: Nu opriţi pentru autostopişti.

23. Rim Drive, Durango, CO: Atenţiune: Nu loviţi acest semn.

24. Şosea necunoscută, Clemson, SC: Fiţi prudenţi, este apă pe şosea în timpul ploii.

25. Platformă de scufundări: Toţi scufundătorii trebuie să aterizeze în apă!

26. Bloc de plumb (de o tonă): Nu mâncaţi sau inhalaţi pentru că va provoca vomă.

27. În vitrina unui blănar suedez: Haine de balnă făcute pentru doamne din pielea proprie.

28. Pe cutia unei jucării mecanice făcute în Hong Kong: Garantat să funcţioneze pe durata perioadei de folosire.

29. Într-un han de munte elveţian: Specialitatea zilei – nicio îngheţată.

30. Într-un templu din Bangkok: Este interzisă intrarea unei femei, chiar dacă persoana străină este costumată ca un bărbat.

31. Într-un bar din Tokyo: Cocktail-uri speciale pentru doamne cu nuci.

32. Pe uşa unei camere de la un hotel din Moscova: Dacă sunteţi la prima vizită în URSS, sunteţi binevenit.

33. În curtea din faţă a uneor pompe funebre: Conduceţi cu grijă, noi aşteptăm.

34. Într-o zonă de nefumători: Dacă te vedem fumând vom presupune că ai luat foc şi vom lua măsurile corespunzătoare.

35. Pe uşa camerei de naşteri: Împinge, împinge, împinge.

36. În cabinetul unui optician: Dacă nu ştii ce cauţi, ai venit la locul potrivit.

37. Pe fereastra unui taxidermist: Noi chiar ne cunoaştem marfa.

38. Pe un gard: Comisvoiajorii sunt bineveniţi. Mâncarea pentru câini e scumpă.

39. Pe maşina unui vânzător auto: Cea mai bună metodă să mergi pe jos – nu plăti o rată.

40. Pe geamul unui magazin de tobe de eşapament: Nu este necesară o programare. Te vom auzi când vii.

41. Pe biroul de recepţie al unui hotel: Împuşcăm fiecare al treilea comis voiajor, iar al doilea tocmai a plecat.

42. Pe caroseria unui camion de gunoi: Noi avem ce aţi luat şi luăm ce aveţi.

Să auzim de bine!

Ce cuvinte folosim (8)

Postarea a fost mutată aici.

Cum merge vorba

Imagine preluată de pe ieseanul.gandul.info

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu mai mult timp în urmă am publicat o postare cuprinzând un schimb de mesaje legate de serbarea Crăciunului într-o multinaţională. Iată că primesc un e-mail asemănător, în care este cuprins un schimb similar de mesaje, dar de data asta, legate de o banală eclipsă de Soare.
„NOTĂ de la Directorul General către Directorii Executivi:
Astăzi la ora 11 va fi o eclipsă totală de soare, care va fi observabilă timp de două minute. Având în vedere că acesta este un eveniment rar şi cu totul deosebit, se permite tuturor angajaţilor observarea eclipsei din parcarea firmei între orele 10:30 şi 11:30, unde vom oferi şi o scurtă explicaţie despre dinamica eclipselor. Celor care doresc să observe eclipsa le vor fi distribuiţi ochelari de protecţie, la un preţ minim."
NOTĂ de la Directorii Executivi către Directorii de Direcţie:
"Astăzi între orele 10:30 şi 11:30 toţi salariaţii se vor întâlni în parcare. Va urma o eclipsă totală de soare, care va dispare timp de doua minute. În schimbul unei sume minime, se poate proteja vederea cumpărând o pereche de ochelari speciali pentru eclipsă. Directorul general va ţine o scurtă cuvântare, prin care ne va da anumite explicaţii. Acest lucru nu se petrece în fiecare zi şi este un eveniment foarte important."
NOTĂ de la unul din Directorii de Direcţie către Şeful de Serviciu:
"Azi Directorul General va ţine o cuvântare despre eclipsă, timp în care va face să dispară soarele timp de două minute. Acesta este un lucru care nu se poate vedea în fiecare zi, aşa că toată lumea să meargă în parcare începind de pe la 10, până pe la 11... În schimbul unei mici sume de bani, veţi avea ochelari de protecţie."
NOTĂ de la Şeful de Serviciu către Şeful de Birou:
"Vreo 10 sau 11 persoane să meargă în parcare, unde Directorul General va ţine o eclipsă de soare timp de două minute. Acest lucru n-o să se întâmple în fiecare zi şi cei care ieşiţi să aveţi nişte bani pregătiţi, pentru că o să vă coste. Şi să aveţi ochelarii cu voi."
Şeful de Birou către angajaţi:
"Câţiva dintre cei care poartă ochelari, să meargă în parcare, ca să vadă cum dispare Directorul General timp de două minute. Dacă vreţi ca asta să se întâmple zilnic, trebuie să strângem nişte bani!"
Iată unde dai şi unde crapă...
Să auzim de bine!

Ce cuvinte folosim (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Aşa cum spuneam într-o postare anterioară, multe, foarte multe din cuvintele folosite în limba română (şi nu numai) sunt de sorginte grecească. Astăzi mă voi referi la câteva cuvinte mai deosebite, în sensul că provin de la numele proprii ale unor personaje reale sau imaginare din istoria sau mitologia greacă.
Primul la care voi face referire are ca origine numele zeului vânturilor, Eol (în limba greacă se scrie Aiol, dar grupul „ai” se pronunţă „e”). De la numele acestui zeu provin toate cuvintele utilizate în legătură cu vântul sau efectele acestuia (centrală eoliană, propulsie eoliană etc). El îi avea ca fraţi pe Boreos, zeul vântului din nord, de unde ne-a rămas cuvântul boreal, cu sensul de nordic. Un alt frate era Zefiros, vântul de vest, un vânt uşor şi călduţ, cu numele căruia denumim orice adiere sau vânt mai blând. Fraţi a mai avut el (pe Notos, Caicias şi Apeilote), dar aceştia nu au lăsat urme în etimologia uzuală. Acu’ să nu vă mire existenţa atâtor zeităţi ale vântului, dar vechii greci erau foarte meticuloşi în privinţa asta: exista câte o zeitate pentru aproape fiecare element din mediul înconjurător.
Mulţi dintre noi au auzit sau folosesc cuvântul ceramică, acesta având numeroase interpretări în tot ceea ce este legat de tehnica prelucrării termice a pământului. Ei bine, cuvântul ceramică provine de la numele lui Keramos, care nu era altul decât zeul protector al meşterilor olari din Grecia antică. Că a fost preluat în mod direct sau pe căi ocolitoare, asta e treaba lingviştilor să afle, dar originea lui rămâne aceeaşi. Şi mă gândesc la ea ori de câte ori mănânc lapte bătut cu mămăligă în într-un castron de ceramică.
Un alt cuvânt uzual, dar cu o etimologie mai ciudată este amfitrion. Este un cuvânt pe care îl folosim adeseori atunci când facem referire la o gazdă amabilă şi primitoare. Ei bine, dacă nu ştiaţi puteţi afla acum că respectivul cuvânt provine de la numele regelui Amfitrion care domnea împreună cu soţia sa Alemena în Tirint. Despre el se spune că era un urmaş direct al marelui erou Perseu. Având o fire deosebit de ospitalieră, numele său a devenit simbolul acestei trăsături. Sincer să fiu, mi-ar face mare plăcere să fiu considerat un adevărat amfitrion de către prietenii mei.
Mai departe ne vom lega de cuvântul draconic. Îl folosim ori de câte ori vrem să caracterizăm ceva sau pe cineva ca fiind deosebit de sever. Cuvântul provine de la legislatorul atenian Drakon, care a trăit în secolul al VII-lea înainte de Christos. Personajul, în ciuda numelui său devenit pentru noi acum simbol al severităţii s-a remarcat prin câteva realizări deosebite. A publicat pentru prima dată legile cetăţii sub formă scrisă pe panouri de lemn sau stele din piatră şi a adus două inovaţii: 1. fiind scrise, legile nu mai dădeau ocazia interpretărilor personale şi 2. prin legea homicidului a făcut distincţia între omor (un act voluntar) şi homicid (un act involuntar). Conform legilor elaborate de el, cel mai mic furt era pedepsit cu moartea. Erh, draconice legi, nu?
Un alt cuvânt cu o etimologie legată de mitologia greacă este odisee. Folosim cuvântul atunci când vrem să descriem o călătorie lungă şi plină de peripeţii. Existenţa cuvântului o datorăm lui Ulysse (sau Odisseus), personaj homerian implicat profund în războiul troian. Întoarcerea sa în dorita lui Ithaca, unde era aşteptat de soţia sa credincioasă Penelopa şi de fiul său iubitor Telemach a constituit prilejul a nenumărate aventuri şi peripeţii transpuse de Homer în Odiseea. Lui Uliyse i se datorează participarea marelui Achilles în război, precum şi ideea construcţiei Calului Troian. Acum, că mi-am amintit, să activez antivirusul ca să nu-mi intre vreun troian în calculator…
Ciclopic este un cuvânt pe care-l utilizăm adeseori. Numai despre Palatul Parlamentului de câte ori am auzit că este o construcţie ciclopică… În mod curios, deşi însuşirea principală a ciclopilor, fiinţele mitologice de la care se trage cuvântul era faptul că aveau un singur ochi, în vorbirea curentă cuvântul este legat de cealaltă însuşire a lor, şi anume gigantismul. Ciclopii apar atât în „Odiseea” lui Homer, cât şi în „Teogonia” lui Hesiod. Ei erau consideraţi nişte creaturi damnate care au făurit arcul Artemisei (zeiţa vânătorii), fulgerele lui Zeus (stăpânul suprem), tridentul lui Poseidon (zeul mărilor) şi coiful lui Perseu (eroul care a ucis Meduza fiind făcut invizibil de respectivul coif). Şi voi mai face referire doar la un singur cuvânt pentru ca articolul meu să nu devină unul ciclopic…
Ultimul cuvânt pe ziua de azi este herculean. După cum vă aşteptaţi, cuvântul provine de la numele celui mai mare erou al mitologiei greceşti şi anume Hercules, personaj caracterizat prin forţa sa neobişnuită. Astăzi, prin herculean caracterizăm tot ceea ce se referă la o putere sau la un efort ieşit din comun. Puterea şi-a dovedit-o sugar fiind, când a reuşit să sugrume şerpii trimişi de Hera (soţia lui Zeus) ca să-l ucidă. Viaţa lui pământeană a fost una zbuciumată, marcată de crize de nebunie şi încercări dintre cele mai dificile. Ca o legătură între mitologie şi realitate, se consideră că ceea ce în mitologie este cunoscut sub numele de “întoarcerea fiilor lui Hercules (sau întoarcerea heraclizilor)”, în istorie este cunoscut sub numele de „invazia dorienilor” (cu vreo 1100 de ani înainte de Cristos). Atât cei din mitologie, cât şi cei din istorie s-au ţinut de cuvânt şi au făcut ce au promis: au cucerit Grecia aproape în totalitate. Dar de la ei ne-au rămas frumoasele coloane în stil doric.
Acum, pentru că aţi citit cu atenţie aceste rânduri, vă voi oferi un mic bonus. În anul 2002 drahma, moneda naţională a Greciei a fost înlocuită de euro. Ştiţi de când circula drahma în mod oficial şi neîntrerupt? De mai bine de 3100 de ani!
P.S. Cu ceva timp în urmă, mă exprimam într-un articol postat pe blog în sensul că Grecia musteşte de istorie şi că dacă dai cu piciorul în pământ ţâşneşte istorie. Ei bine, citind de curând un articol de specialitate, am descoperit că vorbele mele nu sunt deloc originale: exact aceleaşi cuvinte (“oriunde calci, descoperi o mărturie a trecutului”) au fost spuse de Cicero (106-43 î.Hr.) cu mulţi, mulţi ani înaintea mea. Pe cuvânt de onoare că nu am avut habar de spusele lui. Dar, probabil, condiţiile asemănătoare conduc la rezultate asemănătoare…
Să auzim de bine!