Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Motto: o soţietate fără prinţipuri, care va’zică nu egzistă!
Despre necesitatea şi utilitatea legilor nu cred că mai este cazul să discutăm. Dacă până în ‘89 aveam – nu aveam legi, aderarea la grupul NATO şi intrarea în Uniunea Europeană au impus creşterea numărului lor.
În mod automat, existenţa unui grup format din mai mult de o persoană impune apariţia unor reglementări legale. În măsura creşterii numărului membrilor grupului, creşte şi numărul reglementărilor legale, având drept corolar şi creşterea în paralel a numărului de nemulţumiri.
Nu a existat nicio orânduire sau formă statală care, prin sistemul său legislativ, să-şi mulţumească toţi membrii. Din purul şi simplul motiv că nu există două persoane identice. Dar, indiferent de numărul mulţumiţilor sau nemulţumiţilor, o lege trebuie să fie dreaptă. Cu atât mai mult în cazul unor reglementări legale care impun pedepse sau revendicări. Vi s-ar părea dreaptă o lege care pedepseşte un hoţ de buzunare cu închisoare pe viaţă? Cu siguranţă că nu. Dar una care pedepseşte un violator înrăit sau pedofil cu două zile de puşcărie fără executare, vi s-ar părea dreaptă? Cu siguranţă că nici asta. Dar o lege care are doreşte corectarea unei nedreptăţi fără a specifica nicio pedeapsă sau pedepsind alte persoane decât cele vinovate, cum vi s-ar părea?
Cum, vor zice cei mai curioşi dintre voi, există o asemenea lege? La noi în ţară? Nu se poate! Ba uite că se poate.
Un număr de funcţionari, aparţinători ai unuia sau două ministere, au greşit nişte calcule. Ca urmare a greşelii lor, un număr de pensionari au primit pensii mai mari decât cele cuvenite. Până aici lucrurile par clare şi, dincolo de orice prevedere legală, doar pe baza bunului-simţ, cei care au primit bani necuveniţi e firesc să îi returneze. Vi se pare corect? Sigur că da. Iată că legiuitorul, într-un gest de bunăvoinţă, decide să amnistieze pensionarii vizaţi şi emite o lege în acest sens. Vi se pare corect? Sigur că da, atât timp cât această problemă este reglementată printr-un act legislativ. În fond, oamenii nu au avut nicio vină că li s-au virat sume mai mari decât cele cuvenite. Nu ei au făcut calculele şi nici viramentele.
Dar iată că legiuitorul român se opreşte aici, la amnistierea sumelor de returnat. Asta vi se mai pare corect? Ca să ne fie imaginea mai clară, haideţi să recapitulăm. Nişte funcţionari greşesc calcularea unor pensii, pensionarii primesc pensi mai mari, leguitorul decide să amnistieze restituirea surplusului, dar nu pe seama funcţionarilor vinovaţi, ci pe seama populaţiei.
Ca vinovaţii acestor calcule greşite să nu păţească nimic, iar recuperarea să se facă pe seama unor nevinovaţi, asta vi se mai pare corect?
Să auzim de bine!
Motto: o soţietate fără prinţipuri, care va’zică nu egzistă!
Despre necesitatea şi utilitatea legilor nu cred că mai este cazul să discutăm. Dacă până în ‘89 aveam – nu aveam legi, aderarea la grupul NATO şi intrarea în Uniunea Europeană au impus creşterea numărului lor.
În mod automat, existenţa unui grup format din mai mult de o persoană impune apariţia unor reglementări legale. În măsura creşterii numărului membrilor grupului, creşte şi numărul reglementărilor legale, având drept corolar şi creşterea în paralel a numărului de nemulţumiri.
Nu a existat nicio orânduire sau formă statală care, prin sistemul său legislativ, să-şi mulţumească toţi membrii. Din purul şi simplul motiv că nu există două persoane identice. Dar, indiferent de numărul mulţumiţilor sau nemulţumiţilor, o lege trebuie să fie dreaptă. Cu atât mai mult în cazul unor reglementări legale care impun pedepse sau revendicări. Vi s-ar părea dreaptă o lege care pedepseşte un hoţ de buzunare cu închisoare pe viaţă? Cu siguranţă că nu. Dar una care pedepseşte un violator înrăit sau pedofil cu două zile de puşcărie fără executare, vi s-ar părea dreaptă? Cu siguranţă că nici asta. Dar o lege care are doreşte corectarea unei nedreptăţi fără a specifica nicio pedeapsă sau pedepsind alte persoane decât cele vinovate, cum vi s-ar părea?
Cum, vor zice cei mai curioşi dintre voi, există o asemenea lege? La noi în ţară? Nu se poate! Ba uite că se poate.
Un număr de funcţionari, aparţinători ai unuia sau două ministere, au greşit nişte calcule. Ca urmare a greşelii lor, un număr de pensionari au primit pensii mai mari decât cele cuvenite. Până aici lucrurile par clare şi, dincolo de orice prevedere legală, doar pe baza bunului-simţ, cei care au primit bani necuveniţi e firesc să îi returneze. Vi se pare corect? Sigur că da. Iată că legiuitorul, într-un gest de bunăvoinţă, decide să amnistieze pensionarii vizaţi şi emite o lege în acest sens. Vi se pare corect? Sigur că da, atât timp cât această problemă este reglementată printr-un act legislativ. În fond, oamenii nu au avut nicio vină că li s-au virat sume mai mari decât cele cuvenite. Nu ei au făcut calculele şi nici viramentele.
Dar iată că legiuitorul român se opreşte aici, la amnistierea sumelor de returnat. Asta vi se mai pare corect? Ca să ne fie imaginea mai clară, haideţi să recapitulăm. Nişte funcţionari greşesc calcularea unor pensii, pensionarii primesc pensi mai mari, leguitorul decide să amnistieze restituirea surplusului, dar nu pe seama funcţionarilor vinovaţi, ci pe seama populaţiei.
Ca vinovaţii acestor calcule greşite să nu păţească nimic, iar recuperarea să se facă pe seama unor nevinovaţi, asta vi se mai pare corect?
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!