Noi valenţe ale unei vechi tehnici

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

De când e lume şi pământul au existat bârfitori şi cârcotaşi care au susţinut din toate puterile că băutura e dăunătoare organismului. Există şi în zilele noastre persoane care consideră băutura ca fiind cel mai mare rău al omenirii. Tot felul de asociaţii, de ligi sau de comitete de temperanţă sau antialcoolice nu s-au dat înapoi de la nicio măsură de combatere a consumului de băuturi alcoolice. Toate derulate sub aceeaşi lozincă: băutura dăunează sănătăţii! Chiar şi în România, ţară în care e binecunoscut faptul că nu mai există sistem sanitar, apar pe toate canalele de televiziune tot felul de îndemnuri la reducerea consumului de alcool deşi, între noi fie vorba, pe aceleaşi canale de televiziune apar îndemnuri la consumul de bere, pe motiv că a venit vara.

Tot acest haos, creat artificial după părerea mea, s-a stins din senin odată cu ultimele descoperiri ştiinţifice: băutura şi Yoga merg mână în mână! Altfel spus, ori te îmbeţi mangă, ori faci un exerciţiu Yoga, rezultatul e acelaşi. Să vedem imaginile de mai jos, exemplificatoare atât cât se poate:

BALASANA-Pentru calm şi relaxare

DOLPHIN-Pentru umeri, picioare şi braţe

ANANADA BALASANA-Pentru masarea coapselor

 HALASANA-Tratează durerile de spate şi insomniile

 MALASANA-Pentru glezne şi spate

MARJAYASANA-Fortifică diafragma şi coloana vertebrală

 PIGEON-Tonifică corpul şi alungă stresul

SALAMBHASANA-Întăreşte zona lombară, picioarele şi braţele

 SETU BANDHA SARVANGASANA-Relaxează creierul şi calmează picioarele obosite

Să auzim de bine!

Zi-mi cum dormi, şi-ţi spun cum eşti

Postarea  a fost mutată aici.

Poziţia României?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Mi-am terminat ziua de lucru la serviciu, mi-am terminat ziua de lucru şi acasă, mi-am terminat şi timpul alocat blogului aşa că, nu mai altceva mai bun de făcut decât să mă întind pe canapea, să iau un ziar de acum trei săptămâni şi să citesc ultimele ştiri. Chiar aşa fac iar, pentru ambinaţă, dau drumul şi la televizor.
Bla-bla-bla se spune la televizor, bla-bla-bla citesc şi eu în ziar până când, cu coada ochiului surprind o scenă. Nu am reţinut despre ce eveniment este vorba, dar văd o mulţime de preşedinţi, primi miniştri şi tot felul de personalităţi politice îmbrăcate cât mai sobru. Camera video se plimbă peste toată adunarea respectivă surprinzând diferite momente. Grupuri-grupuri, câte doi, trei sau mai mulţi, respectivii stau de vorbă, bârfesc şi se bat pe spate pe un fel de peron mai mare, în faţa unei instituţii. Un personaj este stingher, nimeni nu se opreşte în dreptul lui, nimeni nu îi vorbeşte. Omul se plimbă de colo-colo fără rost, cu mâinile în buzunare sau la spate, fără să se oprească în dreptul cuiva, fără să schimbe vreo vorbă şi fără ca cineva să îl oprească. Este greu să nu observi că este Băsescu. Este vorba de Traian Băsescu, preşedintele României. Continuă să se plimbe fără rost, se mai întoarce până când, îl văd pe Berlusconi împreună cu un tip pe care îl ţine după umeri. Cu grabă mare aceştia se îndreaptă spre Băsescu. Iată, îmi zic în sinea mea, totuşi o personalitate va vorbi cu el. Ajunşi în dreptul lui Băsescu, Berlusconi îl împinge uşor într-o parte şi, fără o vorbă, se opreşte cu însoţitorul lui în dreptul unui alt personaj politic, cu care încep o discuţie înflăcărată.
Las ziarul jos şi privesc ecranul stupefiat. Nu îmi vine să cred. Pe ecran imaginile se reiau. Nimeni, dar absolut nimeni nu vorbeşte cu el. Se plimbă fără rost printre politicienii adunaţi acolo, se uită în sus şi în jos, dar nimeni nu îl bagă în seamă. Din atitudinea tuturor celor prezenţi un lucru se desprinde cu claritate: nimeni nu îl doreşte în preajmă, nimeni nu îi agreează prezenţa, nimeni nu îl cunoaşte sau nu vrea să îl recunoască. Repet, este vorba de Traian Băsescu, personajul acela foarte popular, care face băi de mulţime. Bun sau rău, deştept sau prost, este totuşi preşedintele unei ţări membră a Uniunii Europene, a NATO etc. Ca un om să ajungă la această poziţie de neinvidiat trebuie să se străduiască ceva, mai ales într-un context în care uzanţele de protocol sunt la mare preţ. Este poziţia tipică a unui om marginalizat, evitat.
Dar, oare, să fie aceasta şi poziţia României? Este România o ţară marginalizată? Prostiile spuse şi făcute de un preşedinte îşi reflectă efectele asupra ţării? Sau prostiile făcute de oamenii unei ţări se reflectă asupra preşedintelui ei?
Să auzim de bine!