Cine este agentul CIA care lucrează pentru Băsescu? (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Circulă pe net de ceva vreme un text în care se explică modul în care CIA l-ar fi ajutat pe Traian Băsescu să câştige alegerile. Nu sunt adeptul scenariilor, iar diferitele teorii ale conspiraţiei apărute pe diferite teme nu mă interesează decât dacă au o fundamentare logică sau ştiinţifică adecvată.
În aceeaşi măsură, nu sunt adeptul participării prin comentarii la diferite forumuri sau pagini de comentarii. Asta nu pentru că sunt un tip secretos, ci pentru că am rămas stupefiat de obtuzitatea şi sărăcia de idei precum şi de exprimarea de analfabeţi a celor care postează. Totuşi, nu am putut să nu observ un lucru ciudat şi vă rog să fiţi atenţi, FOARTE atenţi la ce voi spune acum: deşi 99 de procente din populaţia României este declarată anti-Băsescu sau anti-PDL în toate sondajele, deşi personal nu cunosc nicio persoană care să nu fie anti-Băsescu şi anti-PDL, 99 la sută din postările de pe forumuri sau paginile de comentarii sunt pro-Băsescu sau pro-PDL! Cu ceva timp în urmă am primit o cerere de înscriere pe un portal intitulat România liberală. Nu sunt înregimentat politic, dar am oarece afinităţi liberale, aşa că am decis să accept înscrierea din dorinţa firească de a afla mai mult despre doctrina liberală, activităţi etc. Ei bine, timp de vreo două săptămâni, până am cerut dezabonarea, toate, dar absolut TOATE articolele şi comentariile de pe acest portal intitulat liberal erau ÎMPOTRIVA liberarilor, denigrând orice exprimare sau activitate a acestora, cu o exprimare de cea mai pură sorginte PDL-istă. Să fie românii masochişti sau să fie vreo legătură cu cele de mai jos...
Iată şi textul care circulă pe Internet:
"Maşinăria PDL de fraudare a alegerilor a folosit toate mecanismele posibile: Poliţie, Jandarmerie, SRI, SIE, Prefecturi, servicii deconcentrate şi agenţi economici de stat. Şi, nu în ultimul rând, ambasade străine. În campania prezidenţială, Traian Băsescu a folosit Centrul SECI şi proiectul militar MONSAT pentru a-şi vedea visul cu ochii.
Achiziţionarea şi instalarea echipamentelor speciale pentru reţeaua MONSAT s-au făcut şi cu sprijinul National Security Agency (NSA). Actul de naştere a sistemului MONSAT este Hotărîrea 045/2005 a CSAT. Reţeaua de sateliţi MONSAT de joasă altitudine, la care SRI şi SIE au acces, nu e lansată de Statul Român, ci de SUA, în colaborare cu o serie de ţări europene. România „închiriază" accesul la aceşti sateliţi, pe baza unor înţelegeri între Serviciile Secrete ale ţărilor NATO. Ei sunt folosiţi pentru pedepsirea dizidenţilor, în mod ilegal, prin urmărirea, monitorizarea şi hărţuirea sau tortura aplicată persoanei vizate.
Reţeaua de sute de sateliţi care acoperă Europa nu numai că receptează, dar e capabilă să şi transmită, în mod egal. Dispozitive radar, bazate pe unde milimetrice, au posibilitatea de a urmări o persoană, după caracteristicile biometrice, oriunde pe pământ şi, mai mult de atât, de a vedea omul prin acoperişurile clădirilor în care se află acesta. Cu ajutorul agentului special secret al DEA, din zona Balcani (Drug Enforcement Administration), Harry Giknavorian, Traian Băsescu are acces direct la Centrul SECI.
Acest Harry Giknavorian este, în fapt, agentul acoperit al CIA, delegat de SUA pe lângă Traian Băsescu, încă din anul 2004. Este singura persoană din România care nu are numere de identificare la maşina cu care se deplasează prin Bucureşti. El conduce un SUV Ford Explorer blindat, de culoare verde. Agentul american are relaţii strînse cu autorităţile Statului Român, în special cu Traian Băsescu şi cu consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota. Este căsătorit, are 2 copii, băiat şi fată, şi locuieşte în Băneasa, în Complexul ZODIAC; are un câine labrador. America, prin rezidenţii CIA şi prin Harry Giknavorian, a aservit conducerea structurilor din MAI: DGCCO, SIPI şi DIICOT. Pentru a-şi pune planul în aplicare, a trebuit să-l schimbe pe Dan Nica de la conducerea Ministerului de Interne. Astfel, americanii au putut să utilizeze aplicaţii ale softului de la RASIROM, folosit de Institutul Naţional de Statistică şi agreat de BEJ şi BEC. Agentul CIA din România şi omul său sub acoperire de agent DEA, de la Centrul SECI, au putut să supravegheze, să controleze, să influenţeze şi să centralizeze datele din secţiile de votare în timp real. Totul s-a petrecut cu sprijinul SIE şi STS, deoarece aplicaţii ale acestui soft de la RASIROM sunt folosite şi în lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate din Europa. Astfel, Traian Băsescu, prin acoliţii săi şi cu sprijinul guvernului american, foloseşte independent şi fără control parlamentar Sistemul Naţional de Monitorizare a Comunicaţiilor prin Satelit-MONSAT. Acest sistem are la bază o serie de proiecte realizate în ultimele decenii în Statele Unite şi în Europa, iar sateliţii lansaţi în spaţiu sunt de provenienţă americană şi operează la joasă altitudine. Pentru a intra, cât de cât, în legalitate şi a-şi pune planul în aplicare, SUA au impus Guvernului Tăriceanu adoptarea unui cadru legislativ astfel încât românilor să le fie monitorizate toate convorbirile telefonice şi toate e-mail-urile. Aşa a apărut subit Legea nr. 298/2008, promulgată rapid de Traian Băsescu, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţelele publice de comunicaţii. Legea se referă atît la persoanele fizice, cât şi la cele juridice. MAI, Parchetul General, SRI şi SIE au, astfel, oricând acces la date pe baza unei simple ordonanţe semnate de orice procuror, fără a mai exista un mandat emis de judecător. Acest sistem MONSAT permite interceptarea poştei electronice utilizate de oameni de afaceri sau politicieni. În timpul campaniilor electorale, mesajele transmise prin Internet pot fi interceptate neautorizat şi folosite de adversarii politici.
Pregătirea pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009 s-a făcut în timpul campaniei europarlamentare. Apoi, terminale mobile ale STS au fost amplasate la sediul central SECI de la Bucureşti şi au fost folosite la monitorizarea comunicaţiilor şi a transmisiilor de date-voce tip SMS. Acest lucru a fost posibil pentru că RASIROM (regie aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii) a proiectat un sistem care a putut fi folosit de către prefecţii PDL şi de către membri ai acestui partid, care ştiau numerele de telefon ale fiecărei secţii de votare, transmiţînd date în timp real la Bucureşti. Dispozitivul de ascultare a telefoanelor mobile are un sistem de funcţionare destul de simplu şi poate fi introdus, cu uşurinţă, într-o valiză de voiaj. Agentul trebuie să scaneze codul personal al telefonului care urmează să fie ascultat. Pentru acest lucru, el se apropie de posesorul telefonului mobil, la o distanţă mai mică de 25 de metri, în timp ce acesta are o convorbire. Fiecare celular are un mod de identificare, denumit IMEI, care poate fi aflat tastînd pe telefon steluţă diez 06 diez (*#06#). Rezultă un cod format din 15 cifre. Acesta este personalizat pentru fiecare telefon celular în parte şi nu poate fi acelaşi pentru două aparate. La sediul central al PDL, în noaptea alegerilor, a fost instalat un dulap cu routere. Numărul posturilor ocupate a fost de aproximativ 500; acestea au fost instalate pentru conexiuni interne cu secţiile de votare din ţară, iar la secţiile din afara României nu au fost distribuite terminale STS, deoarece nici măcar Băsescu şi acoliţii săi nu pot transporta aceste terminale fără a atrage atenţia autorităţilor din Uniunea Europeană.
În ţară, STS, împreună cu prefecţii şi subprefecţii, ajutaţi de membrii PDL, au fost cei care au condus operaţiunile de centralizare a alegerilor (întrucât cele 500 de aparate telefonice mobile ale STS au fost în custodia membrilor PDL), iar aceştia au trimis SMS-uri cu mesaje electorale pe telefoanele speciale. SMS-urile au fost expediate de pe cartele preplătite doar de la nivel judeţean spre centrul din Aleea Modrogan. De altfel, euroalegerile şi Referendumul pentru introducerea votului uninominal au permis Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, să monitorizeze, prin intermediul telefoanelor mobile şi al cartelelor prepaid pe care le-a pus la dispoziţia Biroului Electoral Central şi preşedinţilor secţiilor de votare, întreg procesul de transmitere a rezultatelor şi a prezenţei la vot.
Conducerea PDL şi Traian Băsescu au avut timpul necesar să întoarcă rezultatul alegerilor cu voturi fictive din străinătate. Aceste voturi nu au putut fi niciodată numărate. Generalii numiţi de Traian Băsescu la conducerea STS au primit sarcina să rezolve această problemă. Este vorba de 3 generali care s-au ocupat de monitorizarea alegerilor: Marcel Opriş (director STS), Corneliu Grigore (prim-adjunct al directorului STS, managerul liniei de urgenţă 112) şi Ioan Balaure (directorul adjunct pe probleme economice al STS). După executarea ordinelor primite de la Cotroceni, generalul cu două stele Corneliu Grigore a mai primit o stea şi a fost trecut în rezervă.
Au fost concepute planurile de protecţie contrainformativă prin care Traian Băsescu a dispus demararea operaţiunilor de bruiaj online, pe bani publici, încă din luna septembrie a anului 2008. Consilierii loiali au fost însărcinaţi cu crearea unui departament secret pentru protejarea imaginii miniştrilor PDL şi a preşedintelui, pe Internet. Angajaţii acestui serviciu privat, plătit din banii Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, trebuie să pornească o campanie agresivă împotriva celor ce îl blamează pe Traian Băsescu, sau să posteze pe Internet tot felul de comentarii, care să schimbe sensul informaţiilor negative despre acesta din articolele de presă. Sînt vizate în principal marile ziare cu domenii de Internet, agenţiile de presă, blogurile de atitudine care înregistrează trafic etc. Serviciul nu se află în clădirea Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, dar de el se ocupă direct unul dintre consilierii personali ai Elenei Udrea, respectiv Ana Maria Topoliceanu.
În 2009, am asistat la o fraudă prefabricată, cu CNP-uri inventate, cu voturi ale morţilor, cu semnături în fals, cu Procese Verbale falsificate, cu rezultate inversate, cu mită în sediile electorale şi un proces electoral dirijat. Agenţii STS, SRI şi SIE ai lui Băsescu, ajutaţi de americani şi de agenţii SISROM din afara ţării, au cumpărat, au furat şi dirijat sute de mii de voturi, pentru ca rezultatele să corespundă cu cele din softul comandat de Traian Băsescu, cu 4 minute înainte de exit-poll-uri, live, în faţa naţiunii. Autoritatea Electorală Permanentă, din obedienţă faţă de stăpîn, a muşamalizat informaţia că au fost aproape 14.000 de votanţi multipli, sau că au existat numeroase Procese Verbale măsluite, cu rezultate inversate în favoarea lui Traian Băsescu.

Să auzim de bine!

Nu m-am născut ieri

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată mai jos câteva din gândurile maestrului Octavian Paler:
"Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o “persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două feţe” deci şi eu aşa că „Restul ... depinde de ceilalţi”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că ”trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea. Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii”. Depinde ce conţine acel trecut pentru că unele fapte nu pot fi ignorate şi unele consecinţe nu pot fi surmontate. Eşti omul trecutului tău. Cândva, acel TU nu era definit, era informare şi s-a schiţat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îţi faci idee despre cum ai vrea să nu fie deşi habar n-ai care e alternativa. Important e să fie ALTFEL! Eşti optimist, nu eşti prost, ai expectanţe mari de la tine şi de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăţi că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi şi pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greşeşti atât de mult ca instanţele alea mai mari ca voinţa şi creierul tău să-ţi aplice acest tratament. Şi atunci înveţi că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îţi propui să pedepseşti orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit”. Şi alegi că ce vezi tu e corect încercând să stabileşti nişte certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îţi creste disponibilitatea către ascultarea cu atenţie a părerii lui şi asta ar dărâmă edificiul tău. Apoi mai creşti un pic şi, da, vezi că nu eşti centrul universului şi că lumea merge liniştită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanţi care fie că se apropie cu afecţiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ţi bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îţi redefineşti parametrii şi cred că atunci înveţi că „cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă”. Te uiţi în urmă şi vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ţi-au trasat drumul nu au fost ale tale şi din restul mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinităţi reale... Pentru că acea primă idee a rămas: aşa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăşti, te condamni şi te blamezi. te refugiezi într-o nouă idee: „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii. Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi"” Dar (ca să vezi!) nu eşti omul care să dea vina pe alţii. Şi ei au avut motivaţiile lor, şi ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poţi să te ierţi pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul şi să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv… Ani de zile scopul tău e să-l subminezi, iar când el se surpă te trezeşti fără obiectul urii, fără duşman. Eşti liber... Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid şi te dărâmă spaţiul ăsta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt oameni care te iubesc dar nu ştiu s-o arate”. Revelaţia de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poţi să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect, dar conştiinţa îţi spune că atunci ”când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu şi RĂU”. Nu vrei să-i dezamăgeşti dar diferenţele sunt deja prea mari şi orice fapta a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum şi nu te mai cunosc pentru că au fost absenţi la schimbările petrecute în tine în toţi anii ăştia”. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile”. Ca un lait-motiv, consideri că vina îţi aparţine şi te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu şi ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauţi mereu varianta aia care să contrasteze cu aşa nu-ul. Mai înveţi cu dezamăgire că aşa nu-urile sunt încă multe altele decât ăla iniţial de care fugeai. Şi apoi...”viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îţi iluminează toate lucrurile pe care le-ai învăţat şi tu nu ştiai că le ştii".
Să auzim de bine!

Prostia în acţiune

Iată că Dorel nu este un personaj specific românesc. Caracterul lui se pare că este unul epidemic, de vreme ce observ că a ajuns şi în colectivul celor de la Google. Despre ce este vorba?
Ei bine, până azi, atunci când doream să încarc o fotografie pe una din paginile blogului (în special pe cea intitulată „Fotografii inedite despre…”, pe care de azi am eliminat-o) nu aveam altceva de făcut decât să dau clic pe o iconiţă din bara de comenzi a paginii. Mi se deschidea o fereastră de dialog în care eu selectam partiţia, directorul, fişierul şi, în final, imaginea pe care doream să o postez. Că era de pe hardul calcului sau de pe un stick de memorie, nu avea importanţă.
Azi dimineaţă descopăr cu uimire că această facilitate banală a dispărut, fiind înlocuită cu una mult mai sofisticată, dar absolut inutilă. Conform noilor comenzi, atunci când dau clic pe iconiţa pentru adăugarea unei imagini, se deschide o fereastră de dialog din care nu pot selecta decât opţiunile:
-    să încarc imaginea de pe acest blog (!), ceea ce este o tâmpenie absolută pentru că eu vreau să încarc o imagine NOUĂ PE blog,
-    să preiau imaginea de pe Picassa sau de pe un alt web album, ceea ce este o tâmpenie şi mai mare pentru că nu are rost să încarc imaginile pe un web album ca apoi, să le descarc pe blog,
-    de la o adresă URL, ceea ce este încă o tâmpenie pentru că eu am imaginile stocate pe hard.
Trei tâmpenii, una mai mare ca alta, care te obligă să faci operaţii pe cât de dificile, pe atât de inutile. Practic, cu noua interfaţă, pe o pagină nouă nu se mai pot încărca poze de pe un suport local. Iar prostii eu nu fac.
În concluzie, daţi-mi voie să ridic un pahar în cinstea prostiei universale şi nemărginite şi să vă reamintesc spusele lui François-Marie Arouet de Voltaire, cunoscut îndeobşte sub numele de Voltaire: mai binele este duşmanul binelui!

De la Andrei Pleşu citire

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
"Nici în străinătate nu e totul perfect. Nici vorbă. În Franţa disciplina rutieră e şleampătă, infinit mai rea decât în Germania; portofelul îţi poate fi furat oriunde pe glob; şmecheri şi obraznici se găsesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump şi prost e mereu posibilă; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgraţioase s-au construit, mai ales în anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale oferă servicii mediocre, provoacă întârzieri, nu te scutesc, la o adică, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educaţie, nesimţirea, ilegalitatea, aproximaţia, mă rog, toată ornamentica "milenară" a ţărişoarei ilustrează o tradiţie durabilă. Nu e vorba de accidente, de "din când în când"-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Şi e esenţialmente neplăcut. E muşchiulos, vital, indestructibil. Turcii vin şi pleacă, fanarioţii vin şi pleacă, ruşii vin şi pleacă, comuniştii vin şi pleacă. Noi rezistăm fălos, fudul, chefliu şi dârz. Dăm vina pe ei, pe toţi, şi ne vedem de treabă.
NATO încearcă să ne organizeze, UE încearcă să ne domesticească. Degeaba. Apa trece, pietrele rămân, avem şapte vieţi în pieptul de aramă, românul nu piere. Nu moare şi nu se transformă. Se adaptează. Se descurcă. Ţine cu dinţii de specificul lui naţional. Şi tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred că nu ne vom schimba niciodată. Vom continua să stăm în calea tuturor binefacerilor şi noroacelor, fără să luăm decât caimacul de prima instanţă. În rest, vom dospi, somnolenţi, în dulcele borş autohton, cu mici accese de enervare tandră... Străzile vor rămâne mereu betege, pline de gropi şi asfaltate cu gumilastic, autostrăzile, dacă vor exista, vor fi nişte şantiere perpetue, şoferii "profesionişti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocăneşte.
Îşi vor parca maşinile în poarta ta, în curtea ta, în sufletul tău şi, dacă protestezi, te vor înjura exterminator sau vor zâmbi suveran, de la înălţimea limuzinei proprii. Justiţia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urmă de decenţă şi de nobleţe. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare şi trivialitate. Laura Andreşan e doar începutul. Oricine va putea striga în piaţa publică orice despre oricine. "Relaţiile", pilele, bacşişul vor fi la fel de greu de înlăturat ca şi câinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie şi se vor gândi strict la găştile de partid şi la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toţi derbedeii vor deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proasta creştere, de incultură, de muzica proastă şi de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ură şi băşcălie. Comunismul va reînvia, roz şi cochet, cu sprijinul unor băieţei de bani (şi idei) gata, semidocţi şi trendy, netrăiţi, iresponsabili, grăbiţi să găsească înainte de a căuta. În schimb, icoanele vor fi evacuate din viaţa publică, în numele unei libertăţi de conştiinţă care nu ştie încă nici ce e libertatea, nici ce e conştiinţa.
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre răgete şi scuipături. Şi vom vota, o dată la patru ani, în funcţie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeţi, sunt pesimist. Ba pot pentru ca să spun că sunt apocaliptic.
Totul a început când, întors la Bucureşti după o vacanţă agitată pe alte meleaguri, am constatat două lucruri: mai întâi că e mai cald decât în restul Europei, mai cald decât la Mediterana şi apoi că singura scară rulantă care urca de la autobuze la ghişeele de control-paşapoarte nu funcţionează. Am urcat gâfâind, cu mireasma patriei în nări. Sunt prea pesimist? Să dea Dumnezeu.
De-abia aştept să fiu contrazis."
Să auzim de bine!