Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
O zi banală se anunţă la orizontul patriei. Mă scol la ora obişnuită, termin micile probleme gospodăreşti matinale obişnuite şi mă sui în maşina mea obişnuită cu care mă deplasez la serviciul meu obişnuit cu dorinţa zilnică obişnuită.
Deşi matinal, nu sunt suficient de matinal, ceea ce se traduce prin aceea că nu mai găsesc niciun loc liber în parcarea rezervată instituţiei. Drept pentru care, reintru în circuitul stradal şi caut o parcare în stradă, la bordură cum se mai spune. Găsesc un loc liniştit, un loc cu verdeaţă, părăsesc maşina şi armez alarma dar, privind lucrurile în altă persepectivă (stând în picioare şi nu pe scaunul şoferului), îmi dau sema că locul este prea aproape de o intersecţie şi maşina poate fi agăţată oricând de cineva care va efectua un vitraj mai strâns. Aşa că, revin la volan şi mai parcurg cincizeci de metri până la următoarea intersecţie, unde virez la dreapta cu speranţa în suflet a găsirii unui loc liber.
Aşa cum înaintez pe străduţă, vigilent şi atent la locurile rămase libere, văd din sens opus cum vine spre mine o maşină al cărei şofer care îmi semnalizează cu faza mare. Politicos cum mă ştiţi, frânez când ajunge în dreptul meu şi deschid geamul.
- Ce s-a întâmplat, frate? îl întreb binevoitor pe şoferul cel semnalizator.
- Eşti pe contrasens, breee! mă avertizează omul cu toată sinceritatea.
Şi se depărtează. Anulez instantaneu orice intenţie de continuare a căutării şi încep să evaluez numărul minim de mişcări pe care va trebui să le execut ca să întorc cât mai repede. În plin proces cognitiv observ cum sunt depăşit şi în stânga mea opreşte o Dacie papuc, condusă de şoferul tradiţional de papuc: cu burtă, cămaşa descheiată până la buric, neras şi având tenul de un colorit specific.
Acum, e momentul unui mic intermezzo absolut necesar. Maşina mea a fost făcută pe comandă, ceea ce face ca să aibă multe componente modificate, inclusiv sistemul de frânare, sistem care face ca să pot frâna pe o distanţă mult mai scurtă decât te-ai aştepta de la o maşină de clasa ei. Mult mai brusc, mai violent, cum spunem noi, prin Drumul Taberei. Lucrul nu e de laudă pentru că au fost numeroase cazurile şi numeroşi prietenii care m-au informat că, atunci când rulam în coloană cu ei în urma mea, doar o minune a făcut să nu-mi turtească frumuseţe de portbagaj. Odată acest aspect lămurit, să ne întoarcem la întâmplarea cu pricina.
Şoferul papucului începe o diatribă cu referiri clare la elemente de anatomie şi apropiata sărbătoare a Paştelui, finalizând cu precizarea:
- ...dacă mai opreşti aşa brusc!
În nicio situaţie nu-mi uit bunele maniere, aşa că, după ce îi răspund cordial “ba p’a mă-tii”, îmi reiau manevrele impuse de procedura de întoarcere. Dar văd cu coada ochiului cum năvalnicul papuc abia mă depăşeşte că şi opreşte la rându-i cât se poate de brusc. Cu maşina întoarsă deja în bună parte, văd într-una din oglinzile retrovizoare că motivul bruştei opriri nu fusese altul decât o maşină a Poliţiei, care acum bloca strada, iar un agent se îndrepta hotărât spre şoferul cel vorbăreţ fără rost.
Salut pe această cale Poliţia Română care nu-şi neglijează atribuţiile şi sancţionează exemplar şoferii care intră pe contrasens!
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!