"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Ce cumpărăm (214)

Sirop LaurulLaurul-Sirop fructe de pădure
de: Magda Marincovici
Cu litere de-o șchioapă este scris sirop natural fructe de pădure. Dar să știi că în realitate este "sirop de zahăr, cu concentrat natural de fructe de pădure"! Nu am spus-o noi, ci scrie pe etichetă. Produsul conține următoarele ingrediente: zahăr, apă, concentrat natural din suc de mure, coacăze, zmeură, frăguțe, arome de natură neidentificată, acidifianți (acid citric–E 330). Produsul este practic un sirop de zahăr: 66 de grame de zahăr la 100 de grame de produs și un conținut minim de suc de 5%.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune că "este un sirop de zaharoză extrem de dezechilibrat nutrițional, cu extrem de puțin concentrat de suc de fructe de pădure. Aroma produsului este dată de arome de natură neindentificată, iar aciditatea este imprimată de acidul citric E 330. Titlul "Sirop natural fructe de pădure" este infirmat chiar de înscrisul de pe etichetă, care precizează că, de fapt, este vorba de sirop de zahăr cu concentrat natural de fructe de pădure, și acesta într-o cantitate extrem de mică (5%).
CONCLUZIE.
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi spune că produsul este dezechilibrat nutrițional, fiind practic un sirop de zahăr rafinat industrial, cu indice glicemic foarte ridicat, nerecomandat supraponderalilor, obezilor, diabeticilor, sedentarilor.
Preluare din Jurnalul Național, 07 Decembrie 2006

vineri, 18 ianuarie 2013

Instrucțiuni pentru folosirea băncilor

BancaTuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
De la bun început trebuie să stabilim clar că nu este vorba de băncile din parc, ci de acele instituții pline de bani, numite îndeobște bănci comerciale. Și tot de la început trebuie să vă reamintesc că sunt adeptul declarat al principiului conform căruia o economie sănătoasă se manifestă prin existența unei bănci la fiecare colț de stradă. Precum și al principiului conform căruia, pentru dezvoltare este nevoie de credite, fie că e vorba de nivel microeconomic, fie că e vorba de nivel macroeconomic. Astăzi mă voi referi la două situații, una legată de refinanțare, cealaltă legată de plata în avans. Pentru asta vom presupune existența unui cetățean al republicii, pe care îl vom numi în mod generic Cetățean și cea a unei persoane juridice plină de bani, numită la fel de generic Bancă. Cetățeanul, având nevoie de dezvoltare sau de un televizor cu plasmă se duce la Bancă.
 - Bună ziua! Doresc și eu un credit.
 - Bună să vă fie inima, zice banca. Poftiți, îl avem pe acesta.
Clientul ia creditul și pleacă să se dezvolte. La un momnet dat, ceva neplăcut intervine în viața Clientului și acesta nu mai poate plăti, să zicem, rata de 500 de lei pe lună timp de patru ani. Așa că se duce la altă Bancă.
 - Bună ziua! Nu mai pot plăti rata de 500 de lei pe lună timp de patru ani pe care o am la un credit luat de la o Bancă. Ce facem?
 - Nicio problemă, îi răspunde noua Bancă. Noi vă refinanțăm. Vă acordăm un credit de refinanțare pentru suma pe care o mai aveți de plată, la care veți plăti doar 400 de lei pe lună timp de șase ani.
 - Perfect, acceptă omul, care semnează și pleacă fericit cu creditul de refinanțare în buzunar.
În acel moment Clientul se poate considera pierdut. Pentru că, dacă va face o socoteală simplă, va descoperi că la creditul de refinanțare va plăti o sumă mult mai mare decât mai avea de plată la creditul inițial (dacă simplificăm cu 12, vedem că 400x6 face mai mult decât 500x4). Practic, Clientul nu a făcut altceva decât să suplimenteze dobânda și comisioanele primei Bănci cu dobânda și comisioanele celei de a doua. Să luăm cel de al doilea caz, cel al Cetățeanului inimos și econom. Acesta reușește, în mare parte cu ajutorul socrilor, să economisească banii aferenți unei rate și se gândește că, dacă se duce la Bancă și plătește în avans, își va scurta durata creditului sau își va micșora mărimea ratei. Deja își face socoteală optimistă că, mulțumită noii situații, își va putea cumpăra un after shave mai parfumat.
 - Bună ziua! Am strâns niscai bani și vreau să plătesc o rată în avans.
 - Bună să vă fie inima, răspunde Banca plină de solicitudine. Sigur că da, fiți fericit pentru că, potrivit noilor reglementări, nu veți fi penalizat pentru asta.
Deja fericit de îndemnul Băncii, Clientul o întreabă ce trebuie făcut.
 - Nimic grav. Dumneavoastră plătiți câți bani vreți, noi vă închidem creditul actual și vă deschidem unul nou, pentru noua sumă rămasă.
Gata, acesta a fost sfârșitul Clientului. Pentru că noul credit, deși va fi pentru o sumă mai mică decât cea cerută inițial, va suporta alte condiții de creditare față de creditul inițial, va fi încărcat de dobânzi și comisioane mai mari. Astfel că, per total, restituirea soldului rămas de plată îl va costa mai mult decât dacă lăsa creditul inițial să meargă în continuare. Așa că, dragii mei, dacă v-ați procopsit cu un credit, faceți pe dracu’ în patru și plătiți-l în condițiile inițiale, lăsați-l să meargă așa cum este până la sfârșit. Asta doar dacă voi, cititorii acestui blog, nu faceți parte dintre cei care au contractat un credit pe treizeci de ani cu o rată de 1.500 euro pe lună, fără să se gândească de unde vor scoate bani să plătească o asemenea rată la vârsta de șaptezeci de ani…
Să auzim de bine!