joi, 30 iulie 2015

Ţara cu doi preşedinţi


Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ţărişoara noastră, România noastră a manifestat un protocronism viguros în multe din domeniile vieţii, în special în perioada post-decembristă.
Să ne reamintim doar exportul masiv de hoţi, violatori sau criminali către ţările civilizate, export început imediat după Revoluţie, ca o împlinire a speranţelor noastre seculare, lucru neîntâlnit la niciuna dintre ţările foste comuniste.
Nu am auzit de estonieni, de croaţi sau de sloveni care să se fi manifestat atât de pregnant şi virulent în ceea ce priveşte crimele, hoţiile sau tâlhăriile făcute în ţările în care românii au dat iama, împinşi de la spate de discriminarea existentă în ţară.
Şi, pentru că vorbim de discriminare, să ne reamintim discriminarea cruntă la care sunt supuşi toţi ţiganii care ocupă orele de vârf ale emisiunilor de televiziune cu manelele lor şi cu ţigănelile lor, indiferent de natura subiectului, de discriminarea la care sunt supuşi atunci când îşi construiesc palate ca în poveşti fără să plătească un leu din taxele datorate statului şi pentru care, alţii, fac puşcărie. În acest domeniu, protocronismul românesc este de necontestat, România fiind singura ţară europeană în care membrii etniei ajunşi la vârsta majoratului nu sunt angajaţi instantaneu ca CEO în companii transnaţionale, discriminare care îi determină să-şi facă tabere de refugiaţi prin Franţa sau Italia.
Dar mai avem şi alte domenii în care protocronismul nostru nu s-a lăsat mai prejos. De exemplu, distrugerea economiei româneşti după un scenariu atât de metodic şi implacabil încât nu au mai rămas nici suporturile ţevilor de irigaţii de pe câmpii, distrugere nereuşită atât de plenar de niciuna dintre fostele ţări comuniste. Lipsa oricărei investiţii întru sprijinirea unei singure ramuri a economiei naţionale este un prag care nu a fost atins nici măcar de Albania.
Protocronismul românesc s-a manifestat plenar şi în învăţământul românesc, domeniu în care s-au făcut atâtea experienţe inutile sau tembele încât acesta a fost la fel de sistematic distrus ca şi economia, aducându-ne în situaţia paradoxală de a ne întreba dacă mai avem învăţământ sau nu.
Am reuşit performanţa, rară pe plan mondial, de a avea un prefect analfabet, de a avea violatori care se plimbă liberi pe stradă din motive de bună purtare, de a avea un preşedinte demis de voturile cetăţenilor, dar care şi-a văuzt în continuare de treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ne putem mândri cu o economie pe care statisticile o arată ca fiind în creştere, deşi nu produce nimic şi suntem locuitorii unei ţări în care preşedintele sau primul ministru îşi transmit comunicatele pe Facebook, alături de pozele cocalarilor făcute în baie.
Trăim într-o ţară condusă, aparent, de UN preşedinte, ales şi el pe Facebook. Poate că situaţia nu ar fi de natură protocronistă, dar devine atunci când observăm că, de fapt, este condusă de DOI preşedinţi.
Pentru că nu există vorbă spusă de preşedinte care să nu fie comentată de domnul Băsescu sau pentru care să nu i se ceară părerea. Nu există decizie a primului ministru care să nu sufere acelaşi tratament din partea mass-media, care dă fuga la domnul Băsescu ca să-i ceară părerea. Nu există situaţie naţională sau internaţională asupra căreia domnul Băsescu să nu emită păreri sau să nu i se ceară păreri, deşi mitomania dânsului este de notorietate. Nu există act sau faptă care să nu apară pe lista dânsului de comentarii.
Deşi majoritatea populaţiei a votat împotriva dânsului, românii dau dovadă de un masochism nu numai protocronic, ci patologic de-a dreptul, neputând trăi fără proiecţia zilnică a imaginii dânsului. Nici măcar scandalurile maneliştilor, desfăşurate la televizor la ore de maximă audienţă, scandaluri cu mare impact cultural pozitiv, nu ne mai solicită atât de mult interesul.
Nimic nu suflă, nimic nu mişcă în ţara asta fără ştirea sau părerea domnului Băsescu, cel de al doilea preşedinte aflat simultan în funcţie cu domnul Johannis.
Scuzaţi, dintr-o eroare de redactare, a fost omisă doamna Udrea, cel de al treilea preşedinte aflat simultan în funcţie cu domnul Johannis.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!