luni, 26 mai 2014

Ce şi-a făcut dreapta cu mâna ei

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că şi această sesiune de vot s-a termiant. Evident că se vor iţi voci care să susţină că au fost alegeri fraudate (de parcă partidele care au obţinut câteva procente ar fi obţinut 99,99 % dacă nu erau fraudate...) sau voci care vor susţine că vina o poartă adversarii, nu ei. Se vor face comentarii despre modul în care a fost dusă campania electorală, despre abuzuri sau privaţiuni, dar nu şi despre propriile greşeli de campanie. Blogger-ii politici vor posta articole patetice, se vor concepe scenarii, se vor face comentarii şi mese rotunde, se vor lua interviuri şi se vor face prognoze privind dezastrul în care va fi târâtă România mea, ţărişoara mea! de rezultatul acestui vot.
Dincolo de toate acestea, precum şi de curiozitatea de a-l auzi pe dl. Antonescu dându-şi demisia de la conducerea partidului, ne vom permite câteva consideraţii care ţin mai mult de bunul simţ decât de pregătirea politică.
Voturile exprimate duminică, multe, puţine, câte au fost, dovedesc faptul că, cel puţin pentru cei care s-au prezentat la vot, măsurile de austeritate impuse de FMI-ul producător de dezastre nu mai au nicio acceptare. Aşa cum spun tot mai multe voci autorizate în toată Europa, nu sărăcia şi privaţiunile vor duce la creşterea economică, aşa cum, de fapt, nici nu au dus. Oamenii nu mai vor să audă de austeritate şi, în acest sens, gestul domnului Băsescu de a-şi asuma măsurile luate de un cabinet condus neconstituţional de el, nu a fost un act de bărbăţie politică, ci unul de sinucidere politică.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere că votul favorabil a fost acordat stângii în condiţiile unei mass media dezlănţuite împotrivă-i, ceea ce te face să te întrebi, ca simplu cititor, cui se adresează această mass media. Nu a existat ziar, revistă, emisiune radio sau de umor, masă rotundă sau comentariu, emisiune de televizor sau publicaţie în care stânga să nu fie criticată, ridiculizată, blamată. Un întreg cor bine armonizat a stigmatizat orice vorbă şi orice faptă a stângii în speranţa forţării unei victorii care, iată, nu a fost dorită de votanţi.
În aceeaşi măsură, trebuie remarcat faptul că elitismul (pe care îl menţionam în articolul precedent) promovat de partidele de dreapta nu a prins la public şi nici nu avea cum, din moment ce îndemnurile englezeşti de genul Vote for... sau Keep calm... nu sunt înţelese de majoritatea populaţiei. În condiţiile în care organele de resort îşi pun problema de a verifica dacă sunt alfabetizaţi candidaţii la permisul de şofer, lozincile englezeşti nu motivează pe nimeni, nici măcar dacă e vorba de reclamă la o pastă de dinţi...
La fel de importantă este lipsa unei adevărate ideologii de dreapta sau a educării populaţiei în înţelegerea ei. Este clar pentru oricine că PNL a pierdut din cauza ieşirii din USL. Dar nu e un motiv suficient. PNL a pierdut şi din cauza apropierii tot mai evidente de partidul domnului Băsescu, care rămâne fidel crezului său de a fi un vajnic promotor al femeilor în politică, dar nici acesta nu ni se pare un motiv suficient. Motivul cel mai grav pentru care PNL a pierdut, credem a fi afilierea la ideologia domnului Băsescu, ceea ce înseamnă lipsa oricărei ideologii de dreapta. Pentru că un crez politic de genul scopul meu în viaţă este să nu iasă Ponta preşedinte nu este o doctrină politică, nici de dreapta, nici de stânga, oricât ar aplauda admiratorii strânşi în sală asemenea vorbe. Iar domnul Antonescu, spre dezamăgirea multora, exact asta a făcut, mesajul său electoral axându-se doar pe blamarea şi condamnarea domnului Ponta. Desigur că asemenea concepţii pot interesa câteva babe cârcotaşe aflate la coadă, dar în niciun caz un om lucid la exprimarea votului.
În sfârşit, votul de duminică ar trebui să marcheze două persoane care au făcut cât un partid, dar din sensuri diferite. Domnul Diaconu, a cărui victorie de a reuşi să intre de unul singur în Parlamentul european ar trebui să-l motiveze în muncă mai mult decât pe oricare alt parlamentar european şi eşecul domunlui Ungureanu care, măcar acum, ar trebui să înţeleagă că domnul Băsescu nu a vorbit serios când l-a propulsat în politică.
Nu ştim câţi ideologi de drepta vor citi aceste rânduri, dar dorinţa noastră sinceră ar fi ca, măcar acum, să se trezească şi să se apuce serios de treabă pentru a întregi organismul politic românesc.
Să auzim de bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!