Prima zi din 2012

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Pentru a doua oară în acest an, ziua liberă cuvenită unei sărbători coincide cu una din zilele de sfârşit de săptămână. Este duminică, este zi de odihnă, este prima zi a noului an. Aşa că, respectând tradiţia blogului, astăzi ne vom delecta cu un videoclip. Este vorba de unul cu trupa The Scorpions, trupă care ne va delecta cu o piesă superbă, May Be I, May Be You. Astfel, Moş Vio răspunde cererii ceva mai vechi exprimată de buna şi graţioasa mea cititoare, care semnează Anonim.

Să auzim de bine!

The Scorpions-May be I, may be you

Sfârşit de an 2011

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu odată, viaţa m-a pus în situaţia de a face ceva ce anterior, aş fi jurat că nu voi putea face. La fel s-a întâmplat şi în cazul blogului. În toamna lui 2009, atunci când l-am lansat, puteam să jur că nu îl voi putea susţine mai mult de o lună sau două...

În fond, mă gândeam eu atunci, având în vedere domeniul ales, câte întâmplări voi putea povesti, astfel încât să menţin blogul activ? Câte comentarii voi putea face sau câte teme de discuţii voi găsi?

Viaţa mi-a dovedit că toate au fost simple întrebări retorice. Iată că blogul intră pe al treilea an (!), trei ani în care am reuşit ca să public zilnic un nou articol, trei ani în care articolele mele nu au lipsit nici măcar o zi din paginile blogului.

Trei ani în care am reuşit să găsesc o nouă temă zilnică (peste 814 de articole, mă informează editorul blogspot...), trei ani în care am reuşit ca să vă povestesc aproape zilnic câte o întâmplare veselă sau, cel puţin distractivă. Dar nu asta este cel mai important.

Ceea ce este cel mai important este cu totul altceva. De ceva vreme, blogul a ajuns la PR 4 (pentru cei care au deschis televizorul mai târziu, PR vine de la Page Rank, ceea ce nu însemnă rangul paginii, ci rangul lui Page, după numele celui care a descoperit şi aplicat algoritmul de calcul). PR 4 este un nivel foarte important pentru mine. Important pentru că am ajuns aici fără ca blogul să fi fost unul de scandal, cu teme sexuale, filme, jocuri sau fotbal, fără să fie blogul vreunei personalităţi, fără ca să fie un blog comercial, fără ca să fie un blog cu ceea ce constituie acum, în zilele noastre, teme atractive, aducătoare de cititori.

Să fie acesta meritul blogului? Nu cred. Cred că blogul a ajuns la acest nivel datorită vouă, cititorii mei. Vouă, cei al căror număr a devenit tot mai mare cu fiecare zi, vouă vă revine acest merit, iar PR 4 vi se cuvine cu prisosinţă. Aşa că, la acest sfârşit de an, nu am altceva a spune decât că vă iubesc pe toţi, că vă mulţumesc tuturor şi că vă doresc să fiţi sănătoşi, fericiţi şi bogaţi la maximum în toţi anii mulţi pe care vi-i doresc să îi trăiţi de acum încolo alături de cei dragi vouă!

Să auzim debine!