Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Scriam în trecute postări despre curiozitatea creştinilor faţă de credinţa şi Dumnezeul lor, spre deosebire de musulmani al căror respect faţă de credinţă nu le permite aşa ceva. Tot felul de idei fanteziste, de scorneli şi absurdităţi emise doar de dragul publicităţii sunt îmbrăţişate de publicul creştin cu o fervoare demnă de o cauză mai bună. Să ne amintim doar de aiurelile lui Dan Brown brodate pe imaginea unui tablou pictat de Leonardo da Vinci la 1500 de ani după Iisus! Aiureli luate drept literă de lege, ignorându-se cu bună ştiinţă că este vorba de o creaţie artistică, total dependentă de imaginaţia şi subiectivismul autorului. Asta ca să nu vorbim de depărtarea în timp şi de faptul că nu este o lucrare ştiinţifică... Crăciunul care se apropie nu mai are nimic creştinesc în el, nici măcar un simbol. A devenit cea mai pură şi mai simplă sărbătoare comercială. Ne minunăm şi ne închinăm în faţa noilor modele de telefoane celulare sau mărci de sucuri şi nu bucuriei naşterii Domnului.
Fără a fi vreun teolog sau a avea vreo aptitudine în acest sens, mă mărginesc să vă aduc la cunoştinţă un document despre care personal, nu am auzit vreun comentariu în mass media cu niciun prilej. Mă refer aici la cea occidentală, pentru că a noastră este ocupată cu Pepe şi Violatoarea...
Este vorba de un set de pergamente descoperite de un doctor rus cercetător, Nicolas Notovich pe numele lui, pergamente descoperite cu ocazia unei călătorii în Tibet. Notovich a călătorit în mod deosebit prin Afganistan, India şi Tibet. Cu ocazia unei călătorii a vizitat Leh, capitala ţinutului Ladak, în apropierea căruia se află mănăstirea budistă Himis. Un accident soldat cu ruperea unui picior i-a oferit ocazia de a locui mai mult timp în această mănăstire.
Cu acest prilej, Notovich a aflat că acolo există vechi pergamente cu scrieri despre viaţa lui Iisus. I s-au arătat două volume uriaşe de pergamente conţinând biografia Sfântului Issa (după cum este numit Iisus în respectivele documente). Notovich a notat în carnetul său peste două sute de versuri din curiosul document intitulat Viaţa Sfântului Issa. În document se arăta că iisus a petrecut 17 ani în India şi Tibet, de la vârsta de 13 ani la cea de 29 de ani, timp în care a fost atât elev sau profesor, cât şi om sfânt. Istorici brahmani i-au consemnat călătoria de la Ierusalim la Benares. Chiar şi în zilele noastre ei încă îl cunosc, îl iubesc şi îl numesc “Buddha” lor. Cu ajutorul unor traducători, a reuşit să publice în 1894 volumul intitulat Viaţa necunoscută a lui Iisus Cristos.
Întors în vest a fost acuzat de fals şi ridiculizat ca impostor, iar autenticitatea documentului contestată. În apărarea sa, el a organizat o expediţie ştiinţifică pentru a dovedi că documentele există. Unul dintre sceptici a fost Swami Abhedananda. Acesta a călătorit în Himalaya, ajungând la Himnis. În cartea scoasă de el ulterior, Kashmir O Tibetti, povesteşte despre vizita la mănăstire şi include o traducere a două sute douăzeci şi patru de versuri, asemănătoare cu cele ale lui Notovich. În 1925 Nicholas Roerich, un alt filozof şi distins om de ştiinţă rus, ajunge în Himis. Şi el se pare că a văzut acelaşi document ca Notovich şi Abhedananda. Roerich şi-a scris propriul jurnal de călătorie care conţine aceeaşi legendă a Sfântului Issa. Iată un rezumat al scrierilor făcut după traducerea lui Notovich.
... El şi-a petrecut timpul în câteva oraşe vechi ale Indiei cum este Benares. Toţi l-au iubit pentru că a locuit în pace cu Vaisha-i şi Shudra-i, care l-au instruit şi ajutat. Dar Brahman-ii şi Kshatriy-ii i-au spus că Brahma a interzis apropierea celor creaţi din pântecele şi picioarele lui. Vaisha-ilor li s-a permis să asculte Vedele doar de sărbători, iar Shudras-ii au fost opriţi nu numai să fie prezenţi la citirea Vedelor, dar nici măcar nu aveau voie să se uite la el.
Issa a spus că omul a umplut templele cu ororile sale. Omagiind metalele şi pietrele omul sacrifică semenii săi în care sălăşluieşte o scânteie a Duhului Suprem. Omul îi înjoseşte pe cei care muncesc prin sudoarea frunţii lor cu scopul de a câştiga bunăvoinţa slugii care stă lângă bogătaş. Dar cei care îi privează pe fraţii lor de binecuvântarea comună trebuie să fie ei înşişi înlăturaţi de la ea.
Vaishas-ii şi Shudras-ii s-au bătut cu uimire şi au întrebat ce ar putea face. Issa i-a sfătuit "Nu vă închinaţi idolilor. Nu vă consideraţi primii. Nu vă umiliţi vecinul. Ajutaţi-l pe cel sărac. Susţineţi-l pe cel slab. Nu faceţi rău nimănui. Nu poftiţi la ceea ce nu aveţi şi nici la ceea ce au alţii."
Mulţi, auzind aceste cuvinte, au decis să-l omoare pe Issa. Dar Issa, prevenit, a plecat noaptea din acest loc.
După aceea, Issa a mers în Nepal şi în munţii Himalaya...
"Ei bine, arată-ne o minune," au cerut slujitorii templului. Atunci Issa le-a răspuns: "Minuni au fost făcute chiar cu prima zi a facerii lumii. Cel care nu le poate vedea este lipsit de cel mai mare dar al vieţii. Dar, vai de voi, duşmani ai oamneilor, vai de voi, dacă aşteptaţi ca El să-şi arate puterile prin minuni."
Issa i-a învăţat pe oameni că nu ar trebui să se străduiască să vadă Spiritul Etern cu proprii lor ochi, ci să-l simtă cu inima, să devină suflete curate şi demne...
"Nu numai că nu trebuie să mai faceţi jertfe umane, dar nu trebuie să sacrificaţi nici animalele, pentru că ele v-au fost date ca să le folosiţi. Nu furaţi bunurile altora, căci asta ar fi o uzurpare a celor de lângă voi. Nu înşela căci s-ar putea să devii tu cel înşelat...
"Feriţi-vă, voi, care abateţi oamenii de la calea adevărată şi care umpleţi lumea cu superstiţii şi prejudecăţi, care orbiţi vederea celor care vor să vadă, şi care predicaţi supunerea faţă de lucrurile materiale."...
Atunci Pilat, guvernatorul Ierusalimului, a dat ordin să pună mâna pe predicatorul Issa şi să-l predea judecătorilor, stârnind astfel nemulţumirea poporului.
Dar Issa i-a învăţat: "Nu căutaţi căi drepte în întuneric, stăpâniţi de frică. Dar adunaţi vigoare şi susţineţi-vă unul pe celălalt. Cel care îşi sprijină vecinul se întăreşte chiar pe el."
"Am încercat să reînviu legile lui Moise în inimile oamenilor. Şi vă spun vouă că că nu înţelegeţi sensul lor adevărat pentru că ele nu vă învaţă răzbunarea ci iertarea. Iar sensul acestor legi este deformat."
Atunci domnitorul a trimis la Isaa slugile sale deghizate ca acestea să urmărească şi să raporteze despre cuvintele sale către popor.
"Omule", a spus sluga deghizată a domnitorului din ierusalim apropiindu-se de Issa, "Învaţă-ne, ar trebui să împlinim voinţa lui Caesar sau să aşteptăm apropiata eliberare?"
Dar Issa, recunoscând servitorul deghizat, a spus, "Nu vă voi prezice ceva ce îi va fi transmis lui Caesar; dar am spus că că sufletul care a fost scufundat în păcat ar trebui eliberat de păcat."
În acest moment, o bătrână s-a apropiat de mulţime, dar a fost împinsă înapoi. Atunci Issa a spus, "Veneraţi femeia, mamă a universului, în ea se află adevărul creaţiei. Ea este fundamentul a tot ce este bun şi frumos. Ea este izvorul vieţii şi morţii. De ea depinde existenţa bărbatului, pentru că ea este susţinătoarea muncii sale. Ea îţi dă naştere în durerile facerii, ea veghează asupra creşterii tale. Binecuvânteaz-o. Onoreaz-o. Apăr-o. Iubiţi-vă soţiile şi onoraţi-le, pentru că mâine vor fi mame, şi vă vor da urmaşi ai unei întregi rase. Dragostea lor înnobilează bărbatul, calmează inima tristă şi îmblânzeşte fiara. Soţie şi mamă-ele sunt podoabele universului."
"Aşa cum lumina se separă singură de întuneric, aşa posedă femeia darul de a separa în bărbat intenţiile bune de gândurile rele. Cele mai bune gânduri ale voastre trebuie să aparţină femeii. Adună de la ele puterea ta morală, pe care trebuie să o ai pentru a-i sprijini pe cei apropiaţi ţie. Nu o umili, căci pentru aceasta vă veţi umili. Şi tot ce îi vei face mamei, soţiei, văduvei sau altei femei îndurerate-vei face pentru Spirit."
Aşa i-a învăţat Issa; dar conducătorul Pilat a ordonat slugilor sale să îl acuze.
Grăit-a Issa: "Nu este departe momentul când prin Voinţa Înaltă poporul va fi purificat şi unit într-o singură familie."
Şi întorcându-se către conducător, a spus, "De ce îţi înjoseşti demnitatea şi îţi înveţi supuşii să trăiască în înşelăciune când chiar fără aceasta ai avut mijloacele de a acuza un nevinovat?"Dintr-o altă versiune a legendei, Roerich citează fragmente de învăţături şi evidenţe ale miracolelor.
Lângă Lhasa a fost un templu al învăţăturii cu o comoară de manuscrise. Iisus a fost să se familiarizeze cu ele. Meng-ste, un mare înţelept al Estului întreg, a fost în acest templu.
În cele din urmă Iisus a găsit trecătoarea din munte şi în capitala Ladak-ului, Leh, el a fost acceptat cu bucurie de călugări şi de oamenii din clasa de jos... Şi Iisus i-a învăţat în mănăstiri şi în pieţe; oriunde se adunau oameni simpli-el îi învăţa.
Nu departe de acest loc a trăit o femeie al cărei fiu murise şi ea l-a adus la Iisus. Şi în prezenţa mulţimii, Iisus şi-a pus mâna pe copil, şi copilul s-a ridicat sănătos. Şi mulţi şi-au adus copiii lor şi Iisus şi-a pus mâna pe ei, vindecându-i.
Printre Ladaki-i, Iisus a petrecut multe zile, învăţându-i. Şi ei l-au iubit şi când a venit momentul plecării au venit ei înconjuraţi de copii.
Acum, voi nu credeţi că oamenii ar fi mai buni dacă, în loc să caute să afle dacă Iisus a fost sau nu căsătorit, ar încerca să-i pătrundă sensul învăţăturilor? Dacă în loc să-şi slăbească credinţa cultivând îndoieli generate de picturi sau romane poliţiste şi-ar întări-o în faţa altora?
Vă doresc un adevărat Crăciun fericit!
Să auzim de bine!
Scriam în trecute postări despre curiozitatea creştinilor faţă de credinţa şi Dumnezeul lor, spre deosebire de musulmani al căror respect faţă de credinţă nu le permite aşa ceva. Tot felul de idei fanteziste, de scorneli şi absurdităţi emise doar de dragul publicităţii sunt îmbrăţişate de publicul creştin cu o fervoare demnă de o cauză mai bună. Să ne amintim doar de aiurelile lui Dan Brown brodate pe imaginea unui tablou pictat de Leonardo da Vinci la 1500 de ani după Iisus! Aiureli luate drept literă de lege, ignorându-se cu bună ştiinţă că este vorba de o creaţie artistică, total dependentă de imaginaţia şi subiectivismul autorului. Asta ca să nu vorbim de depărtarea în timp şi de faptul că nu este o lucrare ştiinţifică... Crăciunul care se apropie nu mai are nimic creştinesc în el, nici măcar un simbol. A devenit cea mai pură şi mai simplă sărbătoare comercială. Ne minunăm şi ne închinăm în faţa noilor modele de telefoane celulare sau mărci de sucuri şi nu bucuriei naşterii Domnului.
Fără a fi vreun teolog sau a avea vreo aptitudine în acest sens, mă mărginesc să vă aduc la cunoştinţă un document despre care personal, nu am auzit vreun comentariu în mass media cu niciun prilej. Mă refer aici la cea occidentală, pentru că a noastră este ocupată cu Pepe şi Violatoarea...
Este vorba de un set de pergamente descoperite de un doctor rus cercetător, Nicolas Notovich pe numele lui, pergamente descoperite cu ocazia unei călătorii în Tibet. Notovich a călătorit în mod deosebit prin Afganistan, India şi Tibet. Cu ocazia unei călătorii a vizitat Leh, capitala ţinutului Ladak, în apropierea căruia se află mănăstirea budistă Himis. Un accident soldat cu ruperea unui picior i-a oferit ocazia de a locui mai mult timp în această mănăstire.
Cu acest prilej, Notovich a aflat că acolo există vechi pergamente cu scrieri despre viaţa lui Iisus. I s-au arătat două volume uriaşe de pergamente conţinând biografia Sfântului Issa (după cum este numit Iisus în respectivele documente). Notovich a notat în carnetul său peste două sute de versuri din curiosul document intitulat Viaţa Sfântului Issa. În document se arăta că iisus a petrecut 17 ani în India şi Tibet, de la vârsta de 13 ani la cea de 29 de ani, timp în care a fost atât elev sau profesor, cât şi om sfânt. Istorici brahmani i-au consemnat călătoria de la Ierusalim la Benares. Chiar şi în zilele noastre ei încă îl cunosc, îl iubesc şi îl numesc “Buddha” lor. Cu ajutorul unor traducători, a reuşit să publice în 1894 volumul intitulat Viaţa necunoscută a lui Iisus Cristos.
Întors în vest a fost acuzat de fals şi ridiculizat ca impostor, iar autenticitatea documentului contestată. În apărarea sa, el a organizat o expediţie ştiinţifică pentru a dovedi că documentele există. Unul dintre sceptici a fost Swami Abhedananda. Acesta a călătorit în Himalaya, ajungând la Himnis. În cartea scoasă de el ulterior, Kashmir O Tibetti, povesteşte despre vizita la mănăstire şi include o traducere a două sute douăzeci şi patru de versuri, asemănătoare cu cele ale lui Notovich. În 1925 Nicholas Roerich, un alt filozof şi distins om de ştiinţă rus, ajunge în Himis. Şi el se pare că a văzut acelaşi document ca Notovich şi Abhedananda. Roerich şi-a scris propriul jurnal de călătorie care conţine aceeaşi legendă a Sfântului Issa. Iată un rezumat al scrierilor făcut după traducerea lui Notovich.
... El şi-a petrecut timpul în câteva oraşe vechi ale Indiei cum este Benares. Toţi l-au iubit pentru că a locuit în pace cu Vaisha-i şi Shudra-i, care l-au instruit şi ajutat. Dar Brahman-ii şi Kshatriy-ii i-au spus că Brahma a interzis apropierea celor creaţi din pântecele şi picioarele lui. Vaisha-ilor li s-a permis să asculte Vedele doar de sărbători, iar Shudras-ii au fost opriţi nu numai să fie prezenţi la citirea Vedelor, dar nici măcar nu aveau voie să se uite la el.
Issa a spus că omul a umplut templele cu ororile sale. Omagiind metalele şi pietrele omul sacrifică semenii săi în care sălăşluieşte o scânteie a Duhului Suprem. Omul îi înjoseşte pe cei care muncesc prin sudoarea frunţii lor cu scopul de a câştiga bunăvoinţa slugii care stă lângă bogătaş. Dar cei care îi privează pe fraţii lor de binecuvântarea comună trebuie să fie ei înşişi înlăturaţi de la ea.
Vaishas-ii şi Shudras-ii s-au bătut cu uimire şi au întrebat ce ar putea face. Issa i-a sfătuit "Nu vă închinaţi idolilor. Nu vă consideraţi primii. Nu vă umiliţi vecinul. Ajutaţi-l pe cel sărac. Susţineţi-l pe cel slab. Nu faceţi rău nimănui. Nu poftiţi la ceea ce nu aveţi şi nici la ceea ce au alţii."
Mulţi, auzind aceste cuvinte, au decis să-l omoare pe Issa. Dar Issa, prevenit, a plecat noaptea din acest loc.
După aceea, Issa a mers în Nepal şi în munţii Himalaya...
"Ei bine, arată-ne o minune," au cerut slujitorii templului. Atunci Issa le-a răspuns: "Minuni au fost făcute chiar cu prima zi a facerii lumii. Cel care nu le poate vedea este lipsit de cel mai mare dar al vieţii. Dar, vai de voi, duşmani ai oamneilor, vai de voi, dacă aşteptaţi ca El să-şi arate puterile prin minuni."
Issa i-a învăţat pe oameni că nu ar trebui să se străduiască să vadă Spiritul Etern cu proprii lor ochi, ci să-l simtă cu inima, să devină suflete curate şi demne...
"Nu numai că nu trebuie să mai faceţi jertfe umane, dar nu trebuie să sacrificaţi nici animalele, pentru că ele v-au fost date ca să le folosiţi. Nu furaţi bunurile altora, căci asta ar fi o uzurpare a celor de lângă voi. Nu înşela căci s-ar putea să devii tu cel înşelat...
"Feriţi-vă, voi, care abateţi oamenii de la calea adevărată şi care umpleţi lumea cu superstiţii şi prejudecăţi, care orbiţi vederea celor care vor să vadă, şi care predicaţi supunerea faţă de lucrurile materiale."...
Atunci Pilat, guvernatorul Ierusalimului, a dat ordin să pună mâna pe predicatorul Issa şi să-l predea judecătorilor, stârnind astfel nemulţumirea poporului.
Dar Issa i-a învăţat: "Nu căutaţi căi drepte în întuneric, stăpâniţi de frică. Dar adunaţi vigoare şi susţineţi-vă unul pe celălalt. Cel care îşi sprijină vecinul se întăreşte chiar pe el."
"Am încercat să reînviu legile lui Moise în inimile oamenilor. Şi vă spun vouă că că nu înţelegeţi sensul lor adevărat pentru că ele nu vă învaţă răzbunarea ci iertarea. Iar sensul acestor legi este deformat."
Atunci domnitorul a trimis la Isaa slugile sale deghizate ca acestea să urmărească şi să raporteze despre cuvintele sale către popor.
"Omule", a spus sluga deghizată a domnitorului din ierusalim apropiindu-se de Issa, "Învaţă-ne, ar trebui să împlinim voinţa lui Caesar sau să aşteptăm apropiata eliberare?"
Dar Issa, recunoscând servitorul deghizat, a spus, "Nu vă voi prezice ceva ce îi va fi transmis lui Caesar; dar am spus că că sufletul care a fost scufundat în păcat ar trebui eliberat de păcat."
În acest moment, o bătrână s-a apropiat de mulţime, dar a fost împinsă înapoi. Atunci Issa a spus, "Veneraţi femeia, mamă a universului, în ea se află adevărul creaţiei. Ea este fundamentul a tot ce este bun şi frumos. Ea este izvorul vieţii şi morţii. De ea depinde existenţa bărbatului, pentru că ea este susţinătoarea muncii sale. Ea îţi dă naştere în durerile facerii, ea veghează asupra creşterii tale. Binecuvânteaz-o. Onoreaz-o. Apăr-o. Iubiţi-vă soţiile şi onoraţi-le, pentru că mâine vor fi mame, şi vă vor da urmaşi ai unei întregi rase. Dragostea lor înnobilează bărbatul, calmează inima tristă şi îmblânzeşte fiara. Soţie şi mamă-ele sunt podoabele universului."
"Aşa cum lumina se separă singură de întuneric, aşa posedă femeia darul de a separa în bărbat intenţiile bune de gândurile rele. Cele mai bune gânduri ale voastre trebuie să aparţină femeii. Adună de la ele puterea ta morală, pe care trebuie să o ai pentru a-i sprijini pe cei apropiaţi ţie. Nu o umili, căci pentru aceasta vă veţi umili. Şi tot ce îi vei face mamei, soţiei, văduvei sau altei femei îndurerate-vei face pentru Spirit."
Aşa i-a învăţat Issa; dar conducătorul Pilat a ordonat slugilor sale să îl acuze.
Grăit-a Issa: "Nu este departe momentul când prin Voinţa Înaltă poporul va fi purificat şi unit într-o singură familie."
Şi întorcându-se către conducător, a spus, "De ce îţi înjoseşti demnitatea şi îţi înveţi supuşii să trăiască în înşelăciune când chiar fără aceasta ai avut mijloacele de a acuza un nevinovat?"Dintr-o altă versiune a legendei, Roerich citează fragmente de învăţături şi evidenţe ale miracolelor.
Lângă Lhasa a fost un templu al învăţăturii cu o comoară de manuscrise. Iisus a fost să se familiarizeze cu ele. Meng-ste, un mare înţelept al Estului întreg, a fost în acest templu.
În cele din urmă Iisus a găsit trecătoarea din munte şi în capitala Ladak-ului, Leh, el a fost acceptat cu bucurie de călugări şi de oamenii din clasa de jos... Şi Iisus i-a învăţat în mănăstiri şi în pieţe; oriunde se adunau oameni simpli-el îi învăţa.
Nu departe de acest loc a trăit o femeie al cărei fiu murise şi ea l-a adus la Iisus. Şi în prezenţa mulţimii, Iisus şi-a pus mâna pe copil, şi copilul s-a ridicat sănătos. Şi mulţi şi-au adus copiii lor şi Iisus şi-a pus mâna pe ei, vindecându-i.
Printre Ladaki-i, Iisus a petrecut multe zile, învăţându-i. Şi ei l-au iubit şi când a venit momentul plecării au venit ei înconjuraţi de copii.
Acum, voi nu credeţi că oamenii ar fi mai buni dacă, în loc să caute să afle dacă Iisus a fost sau nu căsătorit, ar încerca să-i pătrundă sensul învăţăturilor? Dacă în loc să-şi slăbească credinţa cultivând îndoieli generate de picturi sau romane poliţiste şi-ar întări-o în faţa altora?
Vă doresc un adevărat Crăciun fericit!
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!