Creşterea profitului

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Emisiunile difuzate de canalele de televiziune sunt adevărate surse de meditaţie prin ele însele. Că ne referim la greşelile elementare de gramatică sau la calitatea execrabilă a unor reportaje, că ne referim la emisiunile cu „vedete” sau la comentariile politice, niciuna din ele nu rezistă unei critici mai atente, ca să nu zic de bun simţ.
Ultimul exemplu, şi cel mai elocvent, mi se pare cel al comentariilor şi meselor rotunde fără număr, prin care se încearcă găsirea unei justificări a comportării domnului Ponta faţă de UDMR. Zeci de invitaţi participă la zeci de discuţii cu dorinţa evidentă de a descâlci iţele unei atari comportări. Fără a mă erija în comentator sau analist politic, lucrurile mi se par foarte simple, mult mai simple decât bănuim: este vorba, pur şi simplu, de dorinţa domnului Ponta de a avea un aliat în cazul despărţirii PSD de PNL, despărţire inevitabilă dacă ne gândim la vehemenţa PNL manifestată în legătură cu participarea UDMR la actul guvernării, USL fiind doar o alianţă conjuncturală.
Dar să lăsăm subiectele politice, pentru că nu sunt specialitatea noastră, şi să revenim la emisiuni mai comune. Iată că, într-o astfel de emisiune aud un comentariu făcut de un moderator referitor la creşterea profitului companiei Petrom. Iar domnul respectiv, faţă de care nutresc o stimă deosebită, afirmă că faptul se datorează privatizării acestei societăţi, reducându-se astfel furturile.
Fără discuţie că furturile reprezintă în România o componentă importantă pe care o companie trebuie să o ia în considerare în calculul profitului rămas. Dar, în cazul unei companii petroliere, nu este nici de departe cea mai importantă sursă de creştere a profitului, nici măcar în România.
Poate că nu am urmărit emisiunea în totalitate, poate că au fost furnizate şi alte informaţii de natură economică, dar nu trebuie să fii nici economist şi nici să ai studii înalte ca să observi singurul motiv, clar ca bună ziua: creşterea uriaşă şi nejustificată a preţului produselor petroliere. Încercaţi să faceţi o comparaţie simplă între preţul benzinei de anul 2010 şi cel de acum. Dar mai bine renunţaţi, pentru că o să vă ia cu leşin... O creştere uriaşă, lipsită de orice justificare economică, o creştere care acoperă toate pierderile din furturi suficient de mult ca să rămână un profit uriaş. Care profit, ne este anunţat cu multă nonşalanţă, de parcă ar fi fost obţinut prin cine ştie ce mijloace de eficientizare şi nu prin metoda simplă, intensivă şi lipsită de scrupule a creşterii preţurilor.
Să auzim de bine!