Mass media revoluţionară

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Scrie în ziar, îşi subliniază aserţiunile un prieten, crezând că îmi aduce astfel dovada adevărului suprem. Cum, nu crezi? se arată intrigat un altul. Dar au dat la televizor, vine el cu argumentul considerat suprem. Practic, nu cred că există o discuţie contradictorie în care mass media să nu fie invocată în sprijinul adevărului. Pentru alţii, nu şi pentru mine. Pentru că motive, am destule.
Până şi preşcolarii ştiu sau au auzit de minciunile presei comuniste. Cele mai gogonate minciuni, cele mai fistichii raportări, cele mai aberante statistici erau publicate şi susţinute în mass media de atunci. Erh, suntem tentaţi să zicem, dar vremurile s-au schimbat, oamenii s-au schimbat şi ei şi cu asta şi deprinderile lor, inclusiv ale mass media. Asta să i-o spuneţi lu’ Mutu! Pentru că nu cred că cineva poate fi atât de naiv încât să să creadă că patronul unui mijloc de mass media va permite să se publice ceva împotriva convingerilor lui, asta în cazul în care nu impune chiar el natura conţinutului publicaţiilor. Voi, cei care citiţi acest blog, aşa aţi face dacă aţi fi patronii unui ziar? Aţi permite să se publice ceva care vă poate afecta sau leza? NU v-aţi promova firma sau interesele proprii? Aţi permite ca în ziarzul VOSTRU să publice cine ce vrea? Cel puţin pentru mine, povestea cu presa independentă rămâne la stadiul de poveste. Dar ăsta e doar vârful gheţarului. Pentru că în subteran se ascunde ceva mult mai grav, se ascunde manipularea.
Dar nu mă refer la orice fel de manipulare, la o manipulare simplă, comună, în care vrei doar să schimbi părerea unui om, ci la una mult mai grea şi mai gravă, una care trece peste cadavre la modul cel mai propriu doar din dorinţa seacă de publicitate, din lăcomie. Manipulare pe care o uităm ori de câte ori citim o ştire în ziar sau vizionăm un reportasj la televizor.
Cu câţiva ani în urmă, abia sosit în ţară după un drum de coşmar printr-o iarnă bulgărească, mi-a fost dat să asist cum, pe posturile de televiziune româneşti poliţiştii bulgari erau făcuţi albie de porci, deşi eu şi famila mea eram dovezi vii ale comportamentului lor ireproşabil. Niciun post de televiziune nu mi-a dat legătura la telefon, niciun post de televiziune nu mi-a răspuns la SMS-uri, niciun post de televiziune nu a publicat pe burtieră comentariul meu.
Dar să ne referim la exemple mai grave. Cu ani în urmă, occidentul a vuit de o serie de imagini cutremurătoare ale unui soldat care brutaliza un civil într-o încăierare undeva, prin Orientul apropiat. Imagine care, de fapt, era decupată dintr-o imagine care, de fapt, înfăţişa un soldat ajutând un civil căzut.
Altă imagine care a şocat o omenire a fost aceea a unui cartier în flăcări, imagine care ducea imediat la gândul suferinţele bieţilor civili. Şi aceasta s-a dovedit un fals grosolan, ea fiind un decupaj dintr-o imagine care înfăţişa un maidan pe care localnicii ardeau cauciucuri vechi.
Ca să nu mai vorbim despre recantele imagini cu uraganul Sandy, imagini care au zguduit o omenire şi care s-au dovedit nişte falsuri grosolane făcute pe Photoshop. Dar nici acestea nu sunt exemple grave. Grav este atunci când vieţile oamenilor sunt devastate din cauza aceleiaşi lăcomii. Şio aici mă refer la cazul pozei unei femei din Iran, folosită drept poza unei femei ucise într-o manifestaţie. Deşi femeia a dovedit că e perfect vie, deşi a cerut corectarea informaţiei, deşi viaţa ei este în pericol pentru că a intrat astfel sub incidenţa unor legi musulmane foarte severe, nimeni nu a vrut să facă nicio corecţie. Mulţumită reporterilor criminali, femeia a fost nevoită să ceară azil în altă ţară, fiind în pericol de moarte în fiecare moment, iar viaţa ei a devenit un coşmar.
Asta e mass media cea pururea credibilă...
Să auzim de bine!