Citiţi, că nu doare!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Este deja o platitudine afirmaţia că timpul costă bani. Zi de zi şi în proporţii de masă vorba lui Lenin, ne dăm seama de acest adevăr chiar pe pielea noastră.
Întârziem la serviciu? Condica sau pontajul tocmai ne aşteaptă ca să ne mai taie din salariu. Ai întârziat la o întâlnire? Cea mai rapidă soluţie este achiziţionarea în regim de selecţie de oferte a unui buchet de flori. Nu ai ajuns la timp cu maşina la service? Instantaneu creşte valoarea ciubucului pe care trebuie să-l dai mecanicului ca să te reprogrameze.
Exemple putem enumera la nesfârşit, dar toate ne vor conduce la o singură concluzie: o cât de mică întârziere capătă forma ei bănească, între cele două aspecte existând un raport de proporţionalitate directă.
Timpul tot mai redus pe care îl avem la dispoziţie, coroborat cu problemele tot mai numeroase, ne determină să ne punem o întrebare firească: dar noi când mai citim, dacă tot timpul suntem pe fugă? Ei, iată dragii mei, că zorile-s trandafirii şi există şi pentru aşa ceva o soluţie. Cititul prescurtat, aşa cum puteţi constata în rândurile de mai jos.

Madame Bovary, de Gustave Flaubert

Un roman adânc, plin de semnificaţii, pe care îl putem citi astfel: O femeie îşi înşeală soţul cu cofetarul, lăptarul, poştaşul, farmacistul, proprietarul unei prăvălii cu obiecte de croitorie, cu un vecin bogat, din care cauză intră în depresie, se decide să înghită otravă şi moare.

Hamlet, de William ShakespeareUn prinţ suferind de insomnie se plimbă pe zidurile unei fortăreţe, prilej de a se întâlni cu stafia lui tac-su şi care îi destăinuie că a fost ucis de unchi-său, care era amantul mamei lui şi că omul lui de încredere este tatăl iubitei lui, dar care, între timp, se sinucide când află că prinţul i-a omorât tatăl. Pentru a se răzbuna pe unchiul care i-a ucis tatăl şi a fost amantul mamei lui, prinţul îl omoară pe unchi, după ce a stat de vorbă cu un craniu în cimitir. El însuşi e ucis de fratele iubitei, care a înnebunit şi s-a sinucis.

Război si Pace de Lev TolstoiUn roman greu, dacă ne luăm doar după cele 1.200 de pagini. Pe acesta îl putem citi astfel: Este vorba despre un tânăr care, din cauză că e îndrăgostit, nu vrea să meargă la războiul în care Napoleon cucereşte Moscova. Ca urmare, prietena tânărului se căsătoreşte cu altul.

În căutarea timpului pierdut, de Marcel ProustUn roman şi mai greu decât cel anterior, pentru că are 1.600 de pagini. Este vorba despre un tânăr astmatic care suferă de insomnii fiindcă că mă-sa nu-l sărută înainte de culcare. A doua zi (pag. 486, vol. 1) el mănâncă o prăjitură şi scrie o carte. În aceeaşi seară (pag. 1344, vol. 4) are un atac de astm pentru că nici prietena lui nu-l sărută. Totul se termină cu un mare bal (vol. 7), moment când deja cu toţii sunt deja bătrâni.

Romeo şi Julieta, de William ShakespeareUn roman de dragoste în care un tânăr şi o tânără se îndrăgostesc ca nebunii, se iubesc ca chiorii, dar familiile lor declară că dragostea lor este interzisă. Cele 2 familii se luptă unii cu alţii plini de cruzime, drept pentru care rezultă multe victime. Un preot se bagă ca musca în lapte cu o idee tâmpită, iar tânăra pereche de îndrăgostiţi moare după ce beau otrava pe post de somnifer.

Oedip rege, de SofocleUn nebun încăpăţânat nu ascultă ce-i spune un orb, îşi omoară tatăl, se culcă cu maică-sa şi, la sfârşit, îşi scoate ochii. După câteva sute de ani, în economia de piaţă, au apărut psihoanaliştii care-ţi dovedesc că şi tu mergi pe aceeaşi cale şi îţi scot ochii la fiecare întâlnire.

Othello, de Willliam ShakespeareUn rege tâmpit are un ticălos de prieten care se supără pe el pentru ca nu-i dă un job de funcţionar public şi, ca să se răzbune, îl convinge că nevastă-sa îl înşeală. Regele, naiv, îl crede îşi omoară regina. Tocmai bine ca să descopere că ea nu l-a înşelat, aşa că îl arestează pe ticălos şi se sinucide.

Ei, cum vi s-a părut, dragii mei? Aşa-i că n-a fost greu cititul? Şi aţi economisit timp, deci bani!
Să auzim de bine!