"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)
Se afișează postările cu eticheta preţ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta preţ. Afișați toate postările

joi, 24 aprilie 2014

Preţul pe care îl plătim

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
De când e lumea şi pământul, preţurile au crescut, cresc şi vor creşte. S-a ieftinit preţul maselor plastice care intră în componenţa unui autoturism şi vă aşteptaţi să scadă preţul acestuia? Nici vorbă, pentru că noul autoturism va fi dotat cu un modul electronic de detectare a culorii pantalonilor, ceea ce va duce la creşterea preţului noului autoturism. Şi acest fenomen se petrece în orice domeniu, indiferent de ţară sau regim social, indiferent de natura produsului sau a activităţii. Inclusiv în domeniul asigurărilor. Aşa că, haideţi să vedem astăzi unul din motivele reale care duc la creşterea preţului asigurărilor.
Mă deplasez în formaţia ordonată pe podul Grant spre Giuleşti. Am folosit termenul cazon de „formaţia ordonată” nu pentru că mi-ar fi ordonat cineva asemenea lucru, ci pentru că aglomeraţia şi traficul mă obligă la aceasta.
Podul se clatină amaninţător din când în când, coloana mai înaintează, şoferii îşi mai arată câte un deget dar, în general, situaţia pare sub control. Cu excepţia unui flăcău pe care îl văd oprind brusc în spatele meu, aproape lipit de bara din spate. Vă spun cu sinceritate că nu agreez asemenea stil vitejesc de condus, bun pentru impresionarea piţipoancelor. Nu pentru că am ceva de împărţit cu cocalarii sau piţipoancele, ci pentru că îmi împiedică o eventuală manevră de ieşire de pe bandă în cazul în care sunt nevoit să folosesc marşarierul.
Urmăresc comportamentul ipochimenului şi observ că persistă în a se lipi de bara maşinii mele ori de câte ori se opreşte coloana. Şi ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Coloana se pune în mişcare, iar după doi metri se opreşte. Opresc şi eu, dar nu şi pilotul zurbagiu din spatele meu. De fapt opreşte, dar într-un târziu şi proptindu-se în blocul de lumini de pe partea stângă.
Cobor, coboară, îl deposedez brusc de acte până la o eventuală lămurire a situaţiei şi constat că geamul blocului de lumini este plesnit. Îi aduc cuvenitele mustrări pentru stilul lui tembel de condus şi constat că flăcăul este cooperant, ceea ce mă determină să-i promit că îi voi restitui actele după ce facem procesul verbal de constatare.
Ei, până aici cum vi s-a părut? Un banal eveniment de circulaţie soldat cu împăcarea părţilor, eveniment asemenea multor altora petrecute zilnic pe cuprinsul frumoasei noastre patrii. Ce urmează? Păi, ce să urmeze? Deplasarea la asigurător pentru constatare şi la service pentru remediere. Simplu, nu? Da, şi chiar simplu a fost. Numai că de aici încolo intervine partea grea, “hard” cum se spune pe la noi, prin Drumul Taberei. Asigurătorul şi-a făcut pozele, a completat formularele şi subsemnatul s-a dus la service-ul agreat de asigurător. Subliniez cuvântul agreat. Pentru că, la propunerea mea, bazată pe unele relaţii în domeniu, de a aduce eu blocul de lumini la un preţ de cel mult două sute de lei mi s-a răspuns răspicat că nu se poate, procurarea pieselor şi repararea se poate face numai în unităţile service agreate de asigurător, unităţi cu care are contract. Şi acum vine bomba luminoasă şi financiară! Noul bloc mi se montează, totul arată minunat, inclusiv decontul lucrării care, la rubrica preţ bloc lumini are valoarea de 4.000 de lei! Patru zeci de milioane de lei vechi pentru un bloc de lumini pe care eu îl procuram cu două milioane de lei vechi. Nou, din magazin.
Să auzim de bine!

joi, 11 iulie 2013

Surplus de bogăţie, ce vă spuneam?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Haideţi să citim următoarea ştire:
În Romania, preţul mediu de retail al unui kilogram de zahăr este de 1,6 dolari, fiind de peste 4 de ori mai mare decât cel la care este tranzacţionat pe bursă, respectiv de 35,9 centi pe kilogram (la sfârşitul lunii iunie), se arată într-o analiză a XTB România. Preţului de retail al zahărului a crescut încontinuu începând cu anul 2006, deşi pe bursă cotaţiile zahărului au scăzut constant în ultimii doi ani. Spre exemplu, la începutul lunii iunie a acestui an zahărul se tranzacţiona pe bursă la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani, de 28,6 cenţi pe kilogram, cu aproximativ 40% mai puţin fata de 2011.
În toată această perioadă, contrar evoluţiei de pe piaţa bursieră, preţul de retail a crescut cu aproximativ 25%. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, vânzările de zahăr au continuat să crească în România, atat către retaileri, cât şi către producătorii de băuturi răcoritoare. Spre exemplu, Agrana, unul dintre cei mai mari actori de pe piaţa zahărului, a înregistrat anul trecut pe piaţa locală, o creştere a vânzărilor cu 19,8%.
Acelaşi trend de creştere a preţurilor de retail poate fi observat şi în alte state europene, dar nu de aceeaşi amplitudine ca în România. Mai mult, în toate aceste ţări, zahărul se vinde mai ieftin decât în România. Astfel, în Polonia preţul mediu de retail al unui kilogram de zahăr este de 1,2 dolari, în Cehia este de 0,9 dolari, iar în Bulgaria de 1,4 dolari.
Preţului din magazine este ridicat în România şi din cauza nivelului TVA practicat nediferenţiat la produsele de bază, acestea fiind taxate similar celorlalte bunuri, cu 24%. Spre deosebire de ţara noastră, în majoritatea ţărilor membre ale U.E. se aplică o cotă redusă de TVA la alimentele de bază, cuprinsă între 5% şi 20%. Totuşi, chiar şi excluzând contribuţia TVA-ului, preţul în România rămâne cel mai ridicat din regiune (1,3 dolari în România, comparativ cu 1,1 in Polonia, 0,8 în Cehia, 1,2 în Bulgaria). Chiar şi în Ungaria, singura ţară europeană care practică un nivel al TVA-ului mai ridicat decât în România, aplicabil inclusiv în cazul alimentelor de bază, zahărul se vinde mai ieftin, respectiv cu 1,4 dolari pe kilogram.
Un alt factor care contribuie la creşterea preţului pe care îl plăteşte consumatorul final este reprezentat de costurile administrative şi de producţie. Totuşi, practica arată că această componentă nu depăşeşte de regulă 20% din preţul final. De asemenea, în România productivitatea este relativ scăzută faţă de ţările vestice - producţia locală medie este de 40 de tone la hectar, în timp ce ţările vestice obţin producţii spre 60 de tone pe un hectar.
În ceea ce priveşte perspectivele pe termen mediu, la nivel global piaţa zahărului rămâne dezechilibrată, ceea ce se va reflecta în preţul tranzacţionat - conform datelor F.O. Licht, producţia globală de zahăr este estimată pentru sezonul 2012 - 2013 la 183,1 milioane de tone, în timp ce consumul este estimat la 168,7 milioane de tone. În condiţiile acestui dezechilibru între cerere şi ofertă, scăderea preţului sub 33,3 cenţi pe kilogram este posibilă, neexistând niciun semnal din punct de vedere tehnic că preţul va rămâne la acest nivel. Următorul preţ de referinţă de urmărit ar putea fi în zona 30,2 cenţi, iar apoi spre 26,10 cenţi.
Aţi citit-o? Perfect! Acum haideţi să facem un mic efort de memorie şi să ne amintim ce scriam nu de mult despre bogăţia României. Avem salariile cele mai mici din Uniunea Europeană, dar avem comisioanele bancare cele mai mari, avem cele mai mari preţuri la carburanţi, avem cele mai mari preţuri în construcţii şi cele mai mari preţuri la câte şi mai câte. Iată că şi la preţul zahărului îi batem pe toţi. Sunt convins că orice analiză s-ar face, în orice domeniu, preţurile noastre vor fi de departe cele mai mari.
Credeţi în spusele acestei statistici? Eu nu. Eu nu cred că, dacă în România se va micşora nivelul TVA la alimentele de bază va scădea şi preţul zahărului. Vorbim de bursă, de piaţă liberă şi de concurenţă. Ce importanţă are bursa în România, din moment ce preţurile ei nu au nicio influenţă? Ce importanţă are concurenţa din moment ce toţi stabilesc cele mai mari preţuri posibile? Ce importanţă are Consiliul Concurenţei din moment ce nu ia nicio măsură şi toţi furnizorii lucrează în cartel? Ce importanţă are piaţa liberă pentru România din moment ce importatorii impun ce preţuri vor ei, fără nicio legătură cu raportul cerere/ofertă?
Avem şi suportăm cele mai mari preţuri în condiţiile în care avem cele mai mici salarii. Vă daţi seama ce bogăţie ar fi pe capul nostru dacă am avea salariile la nivelul celor europene?
Să auzim de bine!

vineri, 12 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cel mai scump hotel din lume-Burj el Arab este unicul de 7 stele şi se află în Emiratele Arabe Unite. Un apartament costă pe noapte 30.000 dolari.
Cel mai scump inel din lume-5.680.000 dolari. Acesta este desenat de bijutierii Moussaieff şi are un diamant albastru de şase carate.
Cel mai scump mouse din lume-24.180 dolari. Este optic, din aur alb, roşu şi auriu cu 59 de diamante.
Cel mai scump parfum din lume-215.000 dolari. Parfumul Imperial Majesty by Clive Christian.
Cel mai scump restaurant din lume-Se află la New York. Meniul costă între 350 şi 500 dolari de persoană.
Să auzim de bine!

miercuri, 10 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cea mai scumpă maşină-1.160.000 euro. Bugatti Veyron de la Volkswagen. Motor de 16 cilindri si 1001 CP.
Cea mai scumpă staţiune-Le Touessrok Resort, 5 stele, insula Mauricio. O cameră pe noapte costă 480 de euro.
Cei mai scumpi bikini-30 milioane de dolari. Au 150 de diamante şi sunt din platină.
Cei mai scumpi pantofi din lume-14.000 dolari. Sunt desenaţi de Manolo Blanhik.
Cel mai scump ceas din lume-1.000.000 dolari. Hublot Black Caviar, din aur alb cu 531 de diamante.
Să auzim de bine!

luni, 8 aprilie 2013

Cele mai scumpe obiecte (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Într-o scurtă serie de postări, vă voi prezenta câteva obiecte considerate ca fiind cele mai scumpe. Sau, mă rog, printre cele mai scumpe, pentru că, dacă gusturile se schimbă sau nu de la o zi la alta, bogăţia oamenilor cu siguranţă că da.
Cea mai scumpă Barbie-85.000 dolari. Diamond Barbie. Vestimentaţia conţine 160 diamante, iar bijuteriile sunt din aur. Design Mattel şi De Beers.
 Cea mai scumpă cămaşă din lume-25.000 de dolari. Se numeşte Eton şi este din bumbac egiptean.
Cea mai scumpă casă din lume-122 milioane de dolari. Se află în Windlesham, Anglia.

Cea mai scumpă geantă de golf-8.400 dolari. Este Damien Geante, design Louis Vuitton.
Cea mai scumpă geantă de golf-8.400 dolari. Este Damien Geante, design Louis Vuitton.
Să auzim de bine!

marți, 18 decembrie 2012

Creşterea profitului

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Emisiunile difuzate de canalele de televiziune sunt adevărate surse de meditaţie prin ele însele. Că ne referim la greşelile elementare de gramatică sau la calitatea execrabilă a unor reportaje, că ne referim la emisiunile cu „vedete” sau la comentariile politice, niciuna din ele nu rezistă unei critici mai atente, ca să nu zic de bun simţ.
Ultimul exemplu, şi cel mai elocvent, mi se pare cel al comentariilor şi meselor rotunde fără număr, prin care se încearcă găsirea unei justificări a comportării domnului Ponta faţă de UDMR. Zeci de invitaţi participă la zeci de discuţii cu dorinţa evidentă de a descâlci iţele unei atari comportări. Fără a mă erija în comentator sau analist politic, lucrurile mi se par foarte simple, mult mai simple decât bănuim: este vorba, pur şi simplu, de dorinţa domnului Ponta de a avea un aliat în cazul despărţirii PSD de PNL, despărţire inevitabilă dacă ne gândim la vehemenţa PNL manifestată în legătură cu participarea UDMR la actul guvernării, USL fiind doar o alianţă conjuncturală.
Dar să lăsăm subiectele politice, pentru că nu sunt specialitatea noastră, şi să revenim la emisiuni mai comune. Iată că, într-o astfel de emisiune aud un comentariu făcut de un moderator referitor la creşterea profitului companiei Petrom. Iar domnul respectiv, faţă de care nutresc o stimă deosebită, afirmă că faptul se datorează privatizării acestei societăţi, reducându-se astfel furturile.
Fără discuţie că furturile reprezintă în România o componentă importantă pe care o companie trebuie să o ia în considerare în calculul profitului rămas. Dar, în cazul unei companii petroliere, nu este nici de departe cea mai importantă sursă de creştere a profitului, nici măcar în România.
Poate că nu am urmărit emisiunea în totalitate, poate că au fost furnizate şi alte informaţii de natură economică, dar nu trebuie să fii nici economist şi nici să ai studii înalte ca să observi singurul motiv, clar ca bună ziua: creşterea uriaşă şi nejustificată a preţului produselor petroliere. Încercaţi să faceţi o comparaţie simplă între preţul benzinei de anul 2010 şi cel de acum. Dar mai bine renunţaţi, pentru că o să vă ia cu leşin... O creştere uriaşă, lipsită de orice justificare economică, o creştere care acoperă toate pierderile din furturi suficient de mult ca să rămână un profit uriaş. Care profit, ne este anunţat cu multă nonşalanţă, de parcă ar fi fost obţinut prin cine ştie ce mijloace de eficientizare şi nu prin metoda simplă, intensivă şi lipsită de scrupule a creşterii preţurilor.
Să auzim de bine!