"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)

vineri, 1 martie 2013

Româncele noastre (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prin tradiţie, luna martie este luna dedicată femeilor. Sincer să fiu, nu ştiu de ce doar această lună pentru că, atâta timp cât suntem născuţi din femeie, ar trebui să le omagiem în fiecare zi. Dar, ce să-i faci, asta e tradiţia...
De felicitări mai mult sau mai puţin inspirate cred că şi ele sunt sătule, aşa că m-am gândit că, cel mai bine ar fi ca azi să deschid o suită de articole dedicate femeilor române, femei cu nimic mai prejos decât cele din alte ţări.
Pe 20 februarie 1938 Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti-d. 22 iunie 1963, Bucureşti) îşi face debutul la radio. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş a prezentat „pe viu” un program de cântece româneşti la „Ora satului”.
S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa, judeţul Sibiu (Ţara Făgăraşului) şi al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă pentru prima dată în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra la grădină, alături de părinţii săi. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuş”.
Milioane de români, de la Majestatea sa, până la oamenii din mahalale, rămân vrăjiţi de glasul ei. În afară de compozitorul Theodor Rogalsky, niciunul dintre invitaţii din studio nu auziseră de ea înainte.
Doamnelor şi domnilor, marea, inegalabila Maria Tănase!
Să auzim de bine!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!