Deștepții pământului (5)

Postarea a fost mutată aici.

Deștepții pământului (4)

 Postarea a fost mutată aici.

Deştepţii pământului (3)

Postarea a fost mutată aici.

Deştepţii pământului (2)

 Postarea a fost mutată aici.

Deştepţii pământului (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ca să vorbim la modul general, toţi avem păreri bune despre persoanele noastre. Lucrul este deosebit de evident atunci când ni se cere să ne găsim trei defecte. Pe cuvânt că acaeasta este întrebarea cea mai grea dintr-un interviu de angajare...
Părerea asta bună se reflectă nu numai asupra calităţilor-existente sau presupuse cu care suntem dotaţi, ci şi asupra gradului nostru de deşteptăciune. Personal nu cunosc nicio persoană care să recunoască cu mâna pe inimă, „băi, dar prost mai sunt!”. În schimb, afirmaţii de genul „prostul ăla de Ionescu” (Ionescu fiind altă persoană decât persoana vorbitorului) sau „mamă, dar prost mai e ăla” sau „adică cum, eu sunt prost” auzi la tot pasul. Dar iată că cei mai deştepţi oameni nu suntem noi, şi nici cei presupuşi, recte Carlos Slim, cel mai bogat din lume sau Bill Gates, creierul de la Microsoft. Un coreean, care ar putea trece drept "anonim", daca nu ar avea un IQ de peste 210, conduce topul celor mai deştepţi. Haideţi să vedem care sunt copiii sau adulţii geniali ai planetei.
1. Kim Ung Yong: Născut in 1962, a fost admis la universitate la 4 ani. A intrat în Cartea Recordurilor cu un IQ estimat la 210. La patru ani era capabil să citească în japoneză, coreeană, germană şi engleză. La cinci ani, rezolva ecuaţii diferenţiale şi calcule cu integrale. Invitat la o televiziune japoneză şi-a demonstrat fluenţa în chineză, spaniolă, vietnameză, tagalong, germană, engleză, japoneză şi coreeană. La trei ani, când alţi copii mâzgălesc cărţile de colorat, Kim a fost invitat să participe la cursurile de fizică ale Universităţii Hanyang, iar la şase ani, în loc să joace şotron, îşi petrecea timpul alături de savanţii de la NASA. A lucrat aici până în 1978, când s-a reorientat, alegând ingineria civilă, domeniu în care şi-a luat doctoratul. I s-a oferit ocazia să studieze în cele mai prestigioase universităţi din Coreea, dar a ales o universitate de provincie, unde lucrează şi în prezent.

2. Gregory Smith: Născut în 1990, a fost nominalizat al Premiului Nobel la 12 ani. Gregory Smith a învăţat să citească la doi ani, iar la 10 ani era deja student. Dar geniul este doar o latură a personalităţii lui Gregory. Când nu devorează orice carte îi cade în mână, băiatul bate globul în lung şi-n lat ca activist pentru drepturile copiilor. Este fondator al International Youth Advocates, o organizaţie care promovează pacea şi buna înţelegere între tinerii din întreaga lume. S-a întâlnit cu Bill Clinton şi Mihail Gorbaciov şi a ţinut discursuri la ONU. Astfel, Gregory a ajuns să fie nominalizat de patru ori (!!!) la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima lui realizare? Şi-a luat permisul de conducere.

 

3. Akrit Jaswal: Chirurg la vârsta de şapte ani, cu un IQ de 146, Akrit a fost desemnat cel mai inteligent copil din India, ţară cu peste un miliard de locuitori. Akrit a intrat în atenţia publică în 2000, când a realizat prima operaţie chirurgicală. Avea doar şapte ani, iar pacienta lui, o fetiţă de opt ani, suferise arsuri grave la una din mâini, astfel că degetele sale erau lipite unul de celălalt. Deşi Akrit nu avea cunoştinţe medicale, a reuşit să-i desprindă degetele, astfel că fetiţa şi-a putut folosi mâna din nou. În prezent, studiază la Universitatea Chandigarh din India şi susţine că este pe cale să descopere un leac împotriva cancerului.

4. Michael Kevin Kearney: Născut in 1984, absolvent de facultate la 10 ani, ajunge profesor la 17. La vârsta de 10 ani a devenit cel mai tânăr absolvent de facultate. În 2008 a câştigat varianta americană a jocului de cultură generală „Vrei să fii miliardar?”. Michael a vorbit pentru prima dată destul de târziu, pe când avea patru luni! La şase luni, i-a spus medicului sau pediatru: „Am o infecţie la urechea stângă”, iar la zece luni deja ştia să citească. La patru ani lua punctaj maxim la un prestigios test de matematică, iar la şase ani termina liceul. A urmat Antropologia la o universitate americană, pe care a absolvit-o pe când avea doar 10 ani.

5. Saul Aaron Kripke: Fiul unui rabin, născut în 1940, la New York şi a crescut în Omaha, a fost invitat să predea la Harvard încă din timpul liceului. Când era în clasa a patra a descoperit algebra, iar când se afla încă în şcoala primară stăpânea deja geometria şi se apuca de filosofie. În adolescenţă, a scris o serie de eseuri, care ulterior s-au transformat în studii de logică formală. Pentru unul dintre acestea a primit invitaţia să predea la Harvard, ofertă pe care a refuzat-o, motivând: „mama a spus că ar fi cazul să termin mai intâi liceul şi apoi să merg la facultate”. Kripke este laureat al Premiului Schock, echivalentul premiului Nobel în filosofie. Este considerat cel mai mare filosof în viaţă.

 

 

Să auzim de bine!

Româncele noastre (10)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Zâmbetul sincer şi plin de curaj care a dominat o lume a bărbaţilor. Smaranda Brăescu. Prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. Cea care în 1932, cu saltul de la 7.233 m, bătea recordul mondial deţinut de un american. Neegalat timp de 20 de ani.

Doamnelor şi domnilor, inegalabil de curajoasa Smaranda Brăescu!
Să auzim de bine!

Acestea au fost, dragii mei, doar 10 dintre cele mai renumite românce dintr-o selecţie aleatoare. Aşa cum anunţam la începutul seriei, prin aceste postări am încercat să omagiez pe parcursul lunii martie, luna femeilor, româncele noastre, românce care şi-au transformat numele în renume. Desigur, numărul lor e mai mare, mult mai mare şi tot aşa trebuie să fie şi stima pe care le-o purtăm. Româncelor noastre, care au fost, sunt sau vor fi.

Româncele noastre (8)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Lola Bobescu. Lola Violeta Ana-Maria Bobescu. Diva cu vioara. Incredibil de talentată, elegantă şi atât de chic. Cea despre care maestrul Yehudi Menuhin spunea că e "cea mai mare violonistă a secolului XX" s-a născut la 9 august 1919 în Craiova  și a decedat la 4 septembrie 2003 în Spa/ Belgia. Studiile muzicale le-a început de la vârsta de 5 ani cu tatăl său, compozitorul și dirijorul Aurel Bobescu, continuându-le la École Normale de Musique din Paris cu Marcel Chailley (vioară) și la Conservatoire National de Musique din Paris cu Jules Bucherit, obținând la absolvire "Prix d'Excellence". A luat lecții particulare de vioară și cu George Enescu și cu Jacques Thibaud. A debutat la vîrsta de 6 ani în Craiova, cu un recital de vioară acompaniată la pian de Aurel Bobescu, stârnind senzație. Lola Bobescu a cucerit o faimă internațională la 17 ani, apărând la Paris cu orchestra Colonne sub bagheta lui Paul Paray, unde a interpretat Concerto roumain de Stan Golestan.
Lola Bobescu a fost profesoară de vioară la Conservatorul din Liège și la Conservatorul regal din Bruxelles. Lola Bobesu a colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, precum Filarmonicile din Berlin și Londra, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup și Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma. Doamnelor și domnilor, geniala Lola Bobescu!

Să auzim de bine!

Româncele noastre (7)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Născută în 1924 la Galaţi, cunoscută pentru traducerile în limba română ale operelor lui Shakespeare, Brecht sau Yianis Ritsos, cu peste cinci zeci de cărţi publicate. O poetă a iubirii-Nina Cassian. ,,Eu nu sunt o amantă, o culcăreaţă. Eu sunt o iubeaţă.“ Prima căsătorie a avut-o cu scriitorul Vladimir Colin, renumit autor SF. În 1985 a plecat ca visiting profesor în Statele Unite, unde a cerut azil politic fiind urmărită de Securitate pentru o serie de poezii care satirizau regimul comunist.
Doamnelor şi domnilor, o mare poetă româncă, Nina Cassian!

Să auzim de bine!


Româncele noastre (6)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
A fost considerată cea mai inteligentă femeie din Franţa. Frumuseţea ei i-a făcut pe prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei şi pe regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei să se îndrăgostească nebuneşte de ea. Talentele ei scriitoriceşti au fost recompensate de către Academia franceză. Era o prezenţă spectaculoasă. Casa Dior, a cărei reclamă vie fusese decenii, realiza pentru ea haine speciale, tunici somptuoase, lungi până în pământ. Doamnelor și doamnelor, inegalabila Martha Bibescu!

Să auzim de bine!

Româncele noastre (5)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Născută în Bucureşti, în familia unui avocat. În 1930, Lizica Codreanu deschidea prima sală de Hatha Yoga din Paris. Lumea bună pariziană era înnebunită de noua descoperire a româncei, iar revista Vogue scria despre balerina româncă, avangardista dansului modern, prietena lui Tzara şi muza lui Brâncuşi. A colaborat cu Fernand Léger, Sonia Delaunay, Darius Milhaud sau Marcel Mihalovici. A pozat pentru marele Brâncuşi în cadrul unor fotografii făcute pe tema Gymnopediilor lui Erik Satie. A studiat baletul clasic cu Valadina şi Nijinska. Moare în 1993 fiind elogiată de Biblioteca Naţională Franceză în 1995.
Doamnelor şi domnilor, avangardista noastră cea mai cunoscută, Lizica Codreanu!

Să auzim de bine!

Româncele noastre (4)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!

S-a născut în România, într-o familie boierească basarabeană. Nadia Gray (Herescu) s-a născut la 23 noiembrie 1923, Bucureşti și a decedat la 13 iunie 1994 la New York). S-a născut dintr-un tată rus şi o mamă basarabeancă şi se numea Nadia Kujnir-Herescu. I-a frânt inima lui Ionel Teodoreanu, iar la 16 ani s-a măritat cu celebrul prinţ Constantin („Bâzu") Cantacuzino, aviator în timpul războiului. Împreună cu acesta, a părăsit România la sfârşitul anilor 1940.
După al Doilea Război Mondial, la instaurarea comunismului s-a refugiat la Paris. Mai târziu, cuplul avea să se stabilească în Spania. A debutat în film în 1949. Cel mai cunoscut rol al său a fost în La dolce vita (1960), capodopera lui Fellini.
A plecat la Hollywood cu al doilea soţ, Gray, tatăl Lindei Gray din serialul Dallas, a jucat în filme cu Audrey Hepburn şi Frank Sinatra. S-a lăsat de cinema ca să devină "socialité" la New York.
Doamnelor şi domnilor, frumoasa Nadia Gray!

Să auzim de bine!



Româncele noastre (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

S-a născut lângă Turda, a fost vândută ca sclavă la târgul din Vidin, a scăpat din haremul Paşei. A devenit o lady la curtea Reginei Victoria şi e cunoscută de toată lumea ca una din primele femei-explorator din lume. Florica Sas (n. 6 august 1841, Aiud, Imperiul Austriac-d. 11 martie 1916, Newton Abbot, Devon, Anglia). Ungurii şi englezii socotesc că ar fi fost fiica unui vornic secui numit Szász, iar nemţii o consideră fiica nelegitimă a unei familii săseşti sau a unui grof austriac numit Sass sau von Sass. Florica Maria Sas rămâne orfană la vârsta de 7 ani, în timpul tulburărilor legate de Revoluţia Română din 1848. A fost a doua soţie a cunoscutului explorator britanic Sir Samuel White Baker, pe care l-a însoţit în toate călătoriile sale spre izvoarele Nilului, până la lacul Albert din Africa. Ulterior este crescută într-un harem din Imperiul Otoman, al cărui stăpân o vinde în piaţa de robi din Vidin în 1859. Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani, se grăbeşte să o cumpere înaintea Paşei din Vidin, apoi fuge cu ea la Bucureşti. La 18 ani, Florica vorbeşte patru limbi: româna, maghiara, germana şi turca. Va învăţa, pe deasupra, engleza, araba şi kiswahili.
Doamnelor şi domnilor, inegalabila Florica Sas!

Să auzim de bine!

Româncele noastre (2)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Prima femeie comandor a Legiunii de Onoare, membră a Academiei române, franceze şi belgiene. A fost fashion-icon-ul Europei în Belle Epoque, admirată şi adorată de Poust, Cocteau, Colette, Rodin, Paul Valery sau Gide.
Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles (n. 15 noiembrie 1876, Paris–d. 30 aprilie 1933, Paris) s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş şi un tată român, prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. Mama ei, fiica lui Musuruş-paşa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 şi a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski.
Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic. În 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze, care i-a acordat marele premiu pentru literatură. Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet pe unii din cei mai mari scriitori francezi Parisului secolului al XX-lea: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.
Doamnelor şi domnilor, strălucitoarea Anna de Noailles, născută prinţesă Brâncoveanu!
Să auzim de bine!

Româncele noastre (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prin tradiţie, luna martie este luna dedicată femeilor. Sincer să fiu, nu ştiu de ce doar această lună pentru că, atâta timp cât suntem născuţi din femeie, ar trebui să le omagiem în fiecare zi. Dar, ce să-i faci, asta e tradiţia...
De felicitări mai mult sau mai puţin inspirate cred că şi ele sunt sătule, aşa că m-am gândit că, cel mai bine ar fi ca azi să deschid o suită de articole dedicate femeilor române, femei cu nimic mai prejos decât cele din alte ţări.

Pe 20 februarie 1938 Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti-d. 22 iunie 1963, Bucureşti) îşi face debutul la radio. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş a prezentat „pe viu” un program de cântece româneşti la „Ora satului”.
S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa, judeţul Sibiu (Ţara Făgăraşului) şi al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă pentru prima dată în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra la grădină, alături de părinţii săi. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuş”.
Milioane de români, de la Majestatea sa, până la oamenii din mahalale, rămân vrăjiţi de glasul ei. În afară de compozitorul Theodor Rogalsky, niciunul dintre invitaţii din studio nu auziseră de ea înainte.
Doamnelor şi domnilor, marea, inegalabila Maria Tănase!

Să auzim de bine!