Româncele noastre (2)

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Prima femeie comandor a Legiunii de Onoare, membră a Academiei române, franceze şi belgiene. A fost fashion-icon-ul Europei în Belle Epoque, admirată şi adorată de Poust, Cocteau, Colette, Rodin, Paul Valery sau Gide.
Vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea, Anna de Noailles (n. 15 noiembrie 1876, Paris–d. 30 aprilie 1933, Paris) s-a născut în familia Brâncoveanu, dintr-o mamă grecoaică, Raluca Musuruş şi un tată român, prinţ Brâncoveanu, Grigore Brâncoveanu. Mama ei, fiica lui Musuruş-paşa, ambasador al Turciei la Londra, în anii 1850 şi a Anei Vogoride, a fost o cunoscută muziciană, idolul compozitorului polonez Paderewski.
Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic. În 1901, “Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises şi apoi a exclusivistei Academii Franceze, care i-a acordat marele premiu pentru literatură. Salonul Anei de Noailles, de pe Avenue Hoche a atras ca un magnet pe unii din cei mai mari scriitori francezi Parisului secolului al XX-lea: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.
Doamnelor şi domnilor, strălucitoarea Anna de Noailles, născută prinţesă Brâncoveanu!
Să auzim de bine!

Româncele noastre (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prin tradiţie, luna martie este luna dedicată femeilor. Sincer să fiu, nu ştiu de ce doar această lună pentru că, atâta timp cât suntem născuţi din femeie, ar trebui să le omagiem în fiecare zi. Dar, ce să-i faci, asta e tradiţia...
De felicitări mai mult sau mai puţin inspirate cred că şi ele sunt sătule, aşa că m-am gândit că, cel mai bine ar fi ca azi să deschid o suită de articole dedicate femeilor române, femei cu nimic mai prejos decât cele din alte ţări.

Pe 20 februarie 1938 Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti-d. 22 iunie 1963, Bucureşti) îşi face debutul la radio. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş a prezentat „pe viu” un program de cântece româneşti la „Ora satului”.
S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti, fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârţa, judeţul Sibiu (Ţara Făgăraşului) şi al florarului Ion Coandă Tănase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei. Apare pe scenă pentru prima dată în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului, la serbarea de sfârşit de an a Şcolii primare nr. 11, Tăbăcari, apoi pe scena Liceului „Ion Heliade Rădulescu”, unde a urmat doar 3 clase, fiind nevoită să se retragă pentru a lucra la grădină, alături de părinţii săi. În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuş”.
Milioane de români, de la Majestatea sa, până la oamenii din mahalale, rămân vrăjiţi de glasul ei. În afară de compozitorul Theodor Rogalsky, niciunul dintre invitaţii din studio nu auziseră de ea înainte.
Doamnelor şi domnilor, marea, inegalabila Maria Tănase!

Să auzim de bine!



MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNĂ!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Un mesaj foarte frumos pentru toate mamele, din suflet de această zi.

Când aveai un an, ea te hrănea şi te îmbăia.

I-ai mulţumit plângând toată noaptea.

Când aveai 2 ani, ea te-a învăţat să mergi.

I-ai mulţumit fugind când ea te chema.

Când aveai 3 ani, ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.

I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.

Când aveai 4, ani ţi-a dat creioane colorate.

I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.

Când aveai 5 ani, te-a îmbrăcat pentru vacanţă.

I-ai mulţumit sărind în prima baltă.

Când aveai 6 ani, te-a dus la şcoală.

I-ai mulţumit strigând “nu merg”.

Când aveai 7 ani, ţi-a cumpărat o minge.

I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.

Când aveai 8 ani, ţi-a dat o îngheţată.

I-ai mulţumit scăpând-o în poală.

Când aveai 9 ani, ţi-a plătit lecţii de pian.

I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.

Când aveai 10 ani, te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal, la gimnastică, de la o zi de naştere la alta.

I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când aveai 11 ani, v-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.

I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.

Când aveai 12 ani, te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.

I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când aveai 13 ani, ţi-a sugerat cum să te tunzi.

I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.

Când aveai 14 ani, ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.

I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.

Când aveai 15 ani, venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare.

I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.

Când aveai 16 ani, te-a învăţat să-i conduci maşina.

I-ai mulţumit luându-i-o ori de câte ori puteai.

Când aveai 17 ani, ea aştepta un telefon important.

I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.

Când aveai 18 ani, ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai mulţumit stând la petrecere până în zori.

Când aveai 19 ani, şi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.

I-ai mulţumit cerându-i să stea în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când aveai 20 de ani, te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreo fată.

I-ai mulţumit spunând-i „Nu-i treaba ta!”

Când aveai 21 de ani, ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.

I-ai mulţumit spunând-i „Nu vreau să fiu ca tine!”

Când tu aveai 22 de ani, te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.

I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când aveai 23 de ani, ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.

I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.

Când aveai 24 de ani, ţi-a cunoscut logodnica şi te-a întrebat de planurile de viitor.

I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: „Maaaaami, te rog”!

Când aveai 25 de ani, te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea.

I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.

Când aveai 30 de ani, te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.

I-ai mulţumit spunând-i „Lucrurile sunt diferite acum”.

Când aveai 40 de ani, te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.

I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când aveai 50 de ani, ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.

I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăsnetul în INIMA ta.

Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.

Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti.

Să auzim de bine!

P.S. Spre regretul şi ruşinea mea, mă regăsesc în multe din aceste comentarii...

Robotul telefonic al mamei

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Mă tot gândeam în ultimele zile ce aş putea publica ceva inedit de ziua femeilor. Nu-mi plac repetările şi nici platitudinile. Dar sunt fiul unei mame şi maternitatea este cea mai minunată trăsătură a femeilor. Îmi este greu să mă gândesc la o femeie fără să văd în ea potenţiala mamă. Faptul că nu toate sunt conştiente de minunea ascunsă în ele nu schimbă datele problemei. Aşa că, dragii mei, daţi-mi voie să public câteva rânduri ca un omagiu faţă de mame, faţă de dăruirea şi sacrificiile făcute pentru a scoate oameni din copiii cu care au binecuvântat omenirea.
- Ţîrrr…
- Bună ziua, în acest moment nu sunt disponibilă. Vă rog să lăsaţi un mesaj după sunetul caracteristic: Beeeeep!…
- Dacă eşti unul dintre copiii mei, apasă 1, 2, 3, ... (în funcţie de care copil eşti) şi foloseşte următoarele opţiuni:
- Dacă vrei să-ţi ţin copiii, apasă 2.
- Dacă vrei să-ţi spăl hainele şi să ţi le calc, apasă 3.
- Dacă vrei să doarmă copiii aici, apasă 4.
- Dacă vrei să-ţi iau copiii de la şcoală, apasă 5.
- Dacă vrei să-ţi trimit mâncare acasă, apasă 6.
- Dacă vrei să vii să mănânci aici, apasă 7.
- Dacă vrei bani, apasă 8.
- Dacă vrei să vin ca să-ţi fac curat în casă, apasă 9.
- Dacă vrei să mă chemi la cină, să mă duci la teatru, sau la restaurant, să mă inviţi la o ieşire la plimbare în week-end, să mă inviţi în vacanţă la mare sau la munte, doar începe să vorbeşti!!
Nu uitaţi nicio clipă să vă iubiţi mamele, să le respectaţi şi să le sărutaţi ori de câte ori le vedeţi. Nici nu ştiţi ce mult înseamnă pentru ele…
Să auzim de bine!