 |
| Imagine preluată de pe vistawallpapers.ro |
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Pe un site tabloid dau peste o ştire depsre un condamnat la moarte prin injecţie letală, care a fost salvat în ultimul moment. Deja respectivul îşi luase ultima masă, îşi spusese rugăciunea când, hopa, vine scrisorica cu anularea sentinţei de condamnare la moarte.
Nu mă aventurez aici să discut despre justeţea unei asemenea sentinţe, ci asupra conţinutului actului de comutare a pedepsei. Act care se dovedeşte o sabie cu două tăişuri. Dar, haideţi să vedem mai întâi pasajul încriminat:
“Procurorii au refuzat să comenteze situaţia însă mai mulţi reprezentanţi ai unor grupuri ce apără drepturile omului au salutat intervenţia judecătorilor, ce i-au salvat viaţa lui Warren Lee Hill.
Înainte să intre în puşcărie, Warren era jucător de fotbal american în colegiu, aceasta fiind singura sa şansă de a reuşi în viaţă, având un IQ de doar 70. Warren a intrat la puşcărie la sfârşitul anilor '80, acolo unde a rămas după ce a mai comis o crimă, asupra unui coleg de celulă, în 1990.”
Lăsând la o parte greşelile gramaticale specifice unui tabloid (ce în loc de care şi virgule puse fără rost sau nepuse), IQ-ul personajul mă atrage irezistibil. Nu pentru valoarea lui (mai mică chiar decât a mea...), ci pentru implicaţiile acestui IQ în Statele Unite, acolo unde se desfăşoară acţiunea.
Deci, cu un IQ de 70, ipochimenul era jucător de fotbal în colegiu. Ăsta e primul tăiş. Altfel spus, un IQ atât de scăzut este suficient ca să fii jucător de fotbal! Erh, iată, deci, o explicaţie a faptului că fotbaliştii nu sunt în stare să lege o propoziţie de două cuvinte atunci când li se ia un interviu!
Al doilea tăiş este ascuns în acelaşi text, în care se apreciază că un prost (acesta este echivalentul unui IQ de 70) nu are altă şansă ca să reuşească în viaţă decât făcându-se fotbalist! Nici că se putea o prezentare mai sugestivă a fotbalistului american. Bine că e la ei, acolo, şi nu la noi...
Să auzim de bine!
Pe un site tabloid dau peste o ştire depsre un condamnat la moarte prin injecţie letală, care a fost salvat în ultimul moment. Deja respectivul îşi luase ultima masă, îşi spusese rugăciunea când, hopa, vine scrisorica cu anularea sentinţei de condamnare la moarte.
Nu mă aventurez aici să discut despre justeţea unei asemenea sentinţe, ci asupra conţinutului actului de comutare a pedepsei. Act care se dovedeşte o sabie cu două tăişuri. Dar, haideţi să vedem mai întâi pasajul încriminat:
“Procurorii au refuzat să comenteze situaţia însă mai mulţi reprezentanţi ai unor grupuri ce apără drepturile omului au salutat intervenţia judecătorilor, ce i-au salvat viaţa lui Warren Lee Hill.
Înainte să intre în puşcărie, Warren era jucător de fotbal american în colegiu, aceasta fiind singura sa şansă de a reuşi în viaţă, având un IQ de doar 70. Warren a intrat la puşcărie la sfârşitul anilor '80, acolo unde a rămas după ce a mai comis o crimă, asupra unui coleg de celulă, în 1990.”
Lăsând la o parte greşelile gramaticale specifice unui tabloid (ce în loc de care şi virgule puse fără rost sau nepuse), IQ-ul personajul mă atrage irezistibil. Nu pentru valoarea lui (mai mică chiar decât a mea...), ci pentru implicaţiile acestui IQ în Statele Unite, acolo unde se desfăşoară acţiunea.
Deci, cu un IQ de 70, ipochimenul era jucător de fotbal în colegiu. Ăsta e primul tăiş. Altfel spus, un IQ atât de scăzut este suficient ca să fii jucător de fotbal! Erh, iată, deci, o explicaţie a faptului că fotbaliştii nu sunt în stare să lege o propoziţie de două cuvinte atunci când li se ia un interviu!
Al doilea tăiş este ascuns în acelaşi text, în care se apreciază că un prost (acesta este echivalentul unui IQ de 70) nu are altă şansă ca să reuşească în viaţă decât făcându-se fotbalist! Nici că se putea o prezentare mai sugestivă a fotbalistului american. Bine că e la ei, acolo, şi nu la noi...
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!