Octavian Paler

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Vă mai amintiţi de acel suflet mare de român întruchipat sub numele de Octavian Paler? Au trecut opt ani de la decesul său, opt ani trecuţi ca părerea, dar ce înseamnă opt ani pe lângă eternitatea în care şi-a găsit locul? Îmi este dor de Octavian Paler, îmi este dor de vorbele lui, îmi este dor de vocea lui, îmi este dor de mintea lui...

Avem timp

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta - murim.

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească

Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.

Restul... depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie

Altora s-ar putea să nu le pase.

Am învăţat că durează ani să câştigi încredere

Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă

Ci PE CINE ai.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute

După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă

Ci cu ceea ce poţi tu să faci

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor

Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva

Am învăţat că oricum ai tăia

Orice lucru are două feţe

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi

Am învăţat că poţi continua încă mult timp

După ce ai spus că nu mai poţi

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie

Indiferent de consecinţe

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc

Dar nu ştiu s-o arate

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat

Dar nu am dreptul să fiu şi rău

Am învăţat că prietenia adevarată continuă să existe chiar şi la distanţă

Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu

Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten

Oricum te va răni din când în când

Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii

Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,

Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea

Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii

Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc

Şi nici faptul că nu se cearta nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc

Şi nu faptele sale

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru

Şi pot vedea ceva total diferit

Am învăţat că indiferent de consecinţe

Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă

Am învăţat că viaţaîţi poate fi schimbată în câteva ore

De către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat

Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul

Ca şi vorbitul

Poate linişti durerile sufleteşti

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult

Îţi sunt luaţi prea repede...

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama

Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc

Ca să pot să fiu iubit.

Să auzim de bine!

Altruismul părintesc

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

O veche legendă scandinavă ne povesteşte despre un tânăr îndrăgostit de o domniţă frumoasă, dar rea. În semn de iubire, aceasta îi cere tânărului să-i aducă inima mamei lui. Orbit de iubirea ce i-o purta, acesta îi execută crunta dorinţă. Pe când se întorcea cu inima palpitândă a mamei în mână, se împiedică şi cade, lovindu-se la un genunchi. În acel moment, dinspre inima rostogolită pe trepte se aude vocea mamei:

- Te doare, puiul mamei?

Este greu de imaginat o iubire mai devotată şi mai curată decât cea a unui părinte pentru copilul său. Iar întâmplarea povestită în rândurile de mai jos se constituie într-un minuscul omagiu adus acestei iubiri.

Mă îndrept spre locuinţa mamei în cadrul vizitei cotidiene matinale. Deşi frigul s-a mai ostoit, aleile dintre blocuri sunt încă greu de parcurs din cauza gheţii ascunse sub zăpada murdară. La un moment dat, văd în faţă o scenă care îmi creşte adrenalina. O doamnă vârstnică şi corpolentă era căzută în genunchi, în timp ce un domn se străduieşte să o ajute să se ridice. Amator de fapte bune cum mă ştiţi, măresc imediat pasul şi ajung lângă perechea cea chinuită. Domnul cel cărunt îmi explică cum a văzut-o căzând şi acum încearcă să o ridice de unul singur.

Las la o parte preocupările personale, îmi pun braţul doamnei după gât şi, ţopăind într-un picior în acompaniamentul strigătelor de durere, reuşesc să o apropii de un maldăr de zăpadă îngheţată. Pun repede un carton pe jos şi o rog să se aşeze până voi chema salvarea, timp în care biata femeie îşi strigă durerea cumplită.

Cât timp vorbesc cu cei de la serviciul de urgenţă am prilejul să-i observ piciorul. Deşi o amăgisem că nu e rupt, din păcate, lucrurile chiar aşa stau. Cu toată acoperirea oferită de ghetuţă, se vede osul tibiei cum a format o umflătură sinistră în dreptul gleznei, iar laba piciorului are o poziţie nefirească, oarecum perpendiculară faţă de cea normală.

Odată preluată solicitarea de cei de la serviciul de urgenţă, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să o veghez până la sosirea ambulanţei. Prilej de a asculta, fără să vreau, o conversaţie telefonică între bătrâna doamnă şi fiica ei:

- Cine o s-o mai ducă la grădiniţă, mamă, cine? Ce te faci tu acum?

Înţelegeţi? Pe biata doamnă nu o preocupa starea sănătăţii ei viitoare, nici durerile, nici ghipsul sau spitalizarea care vor veni, nu o preocupa moşul ei sau cine îi va face de mâncare. În toată durerea care o copleşise, singura ei preocupare era cine îi va ajuta fiica şi va duce nepoţica la grădiniţă.

Să auzim de bine!

Cum iubeşte zodia ta? (3)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Leul iubeşte pasional, Taurul este senzual şi seducător, Racul este posesiv... tu cum şi pe cine iubeşti?
Fiind început de an, în zilele care vor urma, vă voi plictisi cu o serie de recomandări sau sfaturi zodiacale, primite de pe la diverşi prieteni. Fiind trimise prin e-mail, nu am reuşit ca să identific sursa, drept pentru care îmi cer cuvenitele scuze faţă de autori şi îi rog să mă atenţioneze dacă îşi recunosc producţiile printre paginile blogului.

Săgetător. Săgetătorul are un instinct erotic foarte dezvoltat şi o mare putere de atracţie. Este un adevărat magnet pentru sexul opus chiar dacă la prima impresie pare timiditatea în persoană. Poate fi romantic, sau, dimpotrivă, nepăsător, poate adopta orice atitudine necesară pentru a cuceri persoana pe care o doreşte. Din păcate Săgetătorului îi place mai mult vânătoarea decât vânatul. La sfârşit, nici el nici partenerul său nu sunt fericiţi. Pentru a ţine un Săgetător lângă tine trebuie să îi oferi în permanenţă ceva nou.

Capricorn. Capricornul iubeşte relaxat. Nu se agită nici dacă e fericit, nici dacă e trist. Păstrează permanent o atitudine rece şi distantă. Nu îi place să fie jucat pe degete şi nici ţinut în suspans, el vrea şi oferă linişte. Atunci când se simte bine într-o relaţie este partenerul ideal, iar când este nemulţumit, este foarte greu de intuit motivul. Dacă îţi doreşti o relaţie stabilă şi liniştită, Capricornul este alegerea ideală. Dacă eşti Capricorn, caută o parteneră care să iubească pacea sufletească la fel de mult ca tine.

Vărsător. Vărsătorul iubeşte cu grijă, este precaut şi totuşi intens. Se teme să iubească aşa cum şi-ar dori, visează la armonie, dar preferă singurătatea în locul „fluturaşilor”. Îşi doreşte să fie controlat, să găsească persoana care să îl domine suficient de mult încât să îi ofere siguranţa de care are nevoie. Prin urmare, dacă iubeşti un Vărsător îl vei ţine aproape spunându-i în fiecare zi că îl iubeşti.

Peşti. Nu este o noutate faptul că Peştii sunt alunecoşi, că îşi folosesc toate „armele” de care dispun pentru a cuceri. Pot fi romantici, pot fi senzuali, indiferenţi, ori extrem de posesivi. Totuşi, atunci când iubesc cu adevărat se schimbă total. Devin uşor maleabili şi uneori chiar plictisitori. Dacă iubeşti un Peşte nu trebuie să îţi baţi prea mult capul ca să îl păstrezi. Ca să îl faci fericit trebuie să îl domini şi să îl iubeşti. Dacă eşti în zodia Peştilor trebuie să înveţi să nu îţi mai pierzi capul atunci când iubeşti, să îţi păstrezi personalitatea fiindcă poţi fi iubit pentru cine eşti tu cu adevărat.

Să auzim de bine!

Cum iubeşte zodia ta? (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Leul iubeşte pasional, Taurul este senzual şi seducător, Racul este posesiv... tu cum şi pe cine iubeşti?
Fiind început de an, în zilele care vor urma, vă voi plictisi cu o serie de recomandări sau sfaturi zodiacale, primite de pe la diverşi prieteni. Fiind trimise prin e-mail, nu am reuşit ca să identific sursa, drept pentru care îmi cer cuvenitele scuze faţă de autori şi îi rog să mă atenţioneze dacă îşi recunosc producţiile printre paginile blogului.

Leu. Leul este cea mai pasională zodie. Relaţia cu un Leu este o nebunie de sentimente dintre cele mai variate. Leii nu iubesc de două ori la fel: sunt imprevizibili şi pasionali. Dacă iubeşti un Leu, vei trăi alături de acesta aventura vieţii tale.

Fecioara. Chiar dacă este considerată cea mai inocentă zodie, Fecioara poate fi pasională şi lipsită de inhibiţii. Ea pare delicată, însă dacă reuşeşti să îi câştigi încrederea, îţi va dezvălui o personalitate uimitoare pe care nu poţi să nu o iubeşti. Fecioara este senzuală tocmai prin aparenta inocenţă. Ea este capabilă să te înnebunească printr-un sărut şcolăresc. Dacă iubeşti o Fecioară, nu ai nicio şansă de „evadare”.

Balanţa. Balanţa este prin definiţie o zodie romantică. Visează cu ochii deschişi la perfecţiune şi poate fi uşor dezamăgită. Iubeşte necondiţionat şi iartă uşor... însă nu uită. Unei Balanţe îi este foarte greu să accepte greşelile partenerului şi de multe ori acesta este motivul pentru care se despart. Dacă eşti Balanţă, trebuie să îţi alegi cu multă grijă partenerul. Dacă iubeşti o Balanţă, oferă-i toată dragostea ta, însă ai multă grijă fiindcă se poate plictisi uşor.

Scorpion. Scorpionul este probabil cea mai onest şi mai profundă zodie. Atunci când iubeşte, nu se joacă cu sentimentele celuilalt. În plus, nu se aruncă într-o relaţie cu capul înainte având foarte multă grijă pe cine iubeşte. Fiind atât de precaut are mari şanse să îşi întâlnească marea iubire „din prima încercare” dar, din păcate, din pricina acestei exigenţe se poate simţi de multe ori foarte singur.

Să auzim de bine!

Cum iubeşte zodia ta? (1)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Leul iubeşte pasional, Taurul este senzual şi seducător, Racul este posesiv... tu cum şi pe cine iubeşti?

Fiind început de an, în zilele care vor urma, vă voi plictisi cu o serie de recomandări sau sfaturi zodiacale, primite de pe la diverşi prieteni. Fiind trimise prin e-mail, nu am reuşit ca să identific sursa, drept pentru care îmi cer cuvenitele scuze faţă de autori şi îi rog să mă atenţioneze dacă îşi recunosc producţiile printre paginile blogului.

Berbec. Berbecul este prin definiţie o zodie dominatoare. În dragoste este posesiv şi uneori sufocant. Totuşi, pasiunea cu care iubeşte topeşte şi cele mai cerebrale persoane. Iubirea sa este de lungă durată şi nu o pasiune trecătoare. Dacă eşti Berbec, atunci trebuie să îţi alegi cu grijă un partener răbdător şi raţional, fiindcă opusurile se atrag. Dacă iubeşti un Berbec, atunci trebuie să îi arăţi dragostea ta în fiecare zi, să te înarmezi cu răbdare şi să nu te consumi pentru fiecare ceartă cauzată de gelozia excesivă a berbecului.

Taur. Taurul – o zodie senzuală şi seducătoare. Taurii nu se grăbesc atunci când vine vorba de dragoste. Acestuia îi place să vâneze, să îşi urmărească prada şi, într-un final, să fie sigur că persoana căreia îi oferă inima sa merită acest dar. Iubeşte rar, dar atunci când se întâmplă, o face cu toată dăruirea din lume. Dacă eşti Taur şi ai cunoscut iubirea, eşti cu adevărat norocoasă. Dacă iubeşti un taur, îţi va fi greu să îi cucereşti inima, însă merită tot efortul!

Gemeni. Gemenii sunt cei mai jucăuşi amorezi dintre toate zodiile. Partenerul de viaţă nu se va plictisi nicicând cu un geamăn. Este imprevizibil şi iubăreţ. Îi place să îşi declare iubirea în cele mai inventive moduri, însă uneori poate părea copilăros şi nu este luat în serios. E drept, Gemenii se îndrăgostesc repede şi des. Este dificil să îl păstrezi alături fiindcă e permanent în căutare de noutate. Totuşi, momentele petrecute alături de el sunt unice şi de neuitat!

Rac. Racul este posesiv, dar tandru. El oferă şi cere o iubire matură. Nu îi plac jocurile şi nu suportă să fie ţinut în suspans. Dacă eşti Rac, trebuie să cauţi un partener pe care să îl domini fiindcă ai nevoie de stabilitate. Dacă eşti îndrăgostită de un Rac, atunci bucură-te de iubirea sa absolută şi uită să îţi faci griji pentru viitorul relaţiei voastre fiindcă Racii sunt cei mai stabili parteneri.






Să auzim de bine!

„La aniversară”

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ăsta e avantajul unui blog personal: poţi să trâmbiţezi bucuriile sau să îţi plângi necazurile. Iar astăzi e zi de bucurie, deşi nu e o zi a mea. Dar titulara, da, este a mea! Cine e titulara?
Este cea care mă linişteşte atunci când un coşmar mă sperie în miez de noapte,
Este cea care mă trezeşte dimineaţa în mângâieri şi sărutări şi în parfum de primăvară,
Este cea pe care o ocrotesc nu doar pentru că îmi ţine capul în poala ei,
Este cea pe care o încurajez nu doar pentru că mă ţine de mână,
Este femeia cu ochii mari şi blânzi şi cu mâini gingaşe,
Este femeia căreia îi admir picioarele cu coada ochiului,
Este femeia după care întorc capul pe stradă până o văd suindu-se în autobuz,
Este femeia care mi-a dat inima ei şi căldura ei,
Este femeia care îmi ascultă vorbele cu inima şi le înţelege cu mintea,
Este femeia care are încredere absolută şi necondiţionată în mine,
Este jumătatea mea căreia i-am jurat grijă şi ocrotire şi care mi-a jurat însoţire pentru toată viaţa.
Ei, da, este femeia mea, amanta mea, confidenta mea, iubita mea, prietena mea, în două cuvinte, soţia mea, iar astăzi e ziua ei aniversară şi aceste rânduri le-am scris ca să-i arăt doar a milioana parte din dragostea şi respectul ce i le port şi îi dedic un

Poem
de Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
Să auzim de bine!

Iubirea de România

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Îmi place sau nu, dar sunt român. Nu pentru că asta scrie în cartea de identitate sau în CV-ul meu, ci pentru că, dacă neg acest lucru, îmi neg propria existenţă. În copacii acestei ţări mă căţăram în copilărie, în apele ei mă scăldam şi uliţele ei le băteam desculţ. O româncă a fost prima mea iubire şi tot o româncă mi-a fost prima învăţătoare. Oricâte limbi străine cunosc, gândesc în româneşte şi tot în româneşte înjur cel mai bine. Oriunde voi emigra, voi fi considerat român, aici îmi sunt mormintele duşilor din familia mea şi aici e singurul loc în care mă simt în siguranţă. Nu sunt şovin, dar mă simt bine în pielea pe care o am. Sunt convins că, asemeni mie, există mulţi turci care se simt foarte bine în Turcia, mulţi francezi care se simt bine în Franţa şi chiar foarte mulţi nepalezi care se simt foarte bine în pielea lor de nepalezi.

Asist cu stupoare la o pierdere de identitate care creşte de la o zi la alta în progresie geometrică. Timp de 50 de ani ne-am subjugat identitatea răsăritului, acum am reluat acelaşi proces, dar spre apus. Reclamele conţin mai multe cuvinte sau expresii în engleză decât în română, posturile de radio fac comentarii şi anunţuri preponderent în engleză, numele produselor sau etichetelor sunt în limbi străine, atât de străine încât de multe ori nici nu pot fi pronunţate. Există o adevărată frenezie în acest sens. Orice anunţ sau nume, fie el cât de neînsemnat, este scris sau spus în engleză, de parcă tot Commonwealth-ul ar sta cu urechile ciulite doar la noi (între noi fie vorba, ne-au dat suficiente dovezi că îi doare de noi fix în direcţia cotului). Să mai pomenesc de dialogurile pe Messenger? Sunt de părere că e inutil pentru că acolo, dezastrul atinge proporţii ciclopice. Nu pot interpreta aceste fapt decât ca pe o dorinţă expresă şi explicită de pierdere a identităţii. Ne este ruşine să folosim diacritice, deşi nu am văzut reclame franţuzeşti sau ceheşti în care ei să fi renunţat. Abonat la televiziune prin cablu ca orice român, îmi este dat să văd reclamele sau transmisiile posturilor străine. Nicăieri nu am văzut să moară cineva de dragul limbii engleze aşa cum facem noi. Posturile de radio din Bulgaria vecină şi prietenă emit în bulgăreşte, iar textele sunt scrise cu litere chirilice (culmea, nu?). Şi exemple sunt cât vezi cu ochii. Sunt un iubitor de Grecia şi stau toată ziua cu căştile pe urechi ascultând posturile lor de radio. Nu am reuşit să ascult până acum niciun anunţ sau reclamă altfel decât în limba greacă.

Proşti toţi ăştia, nu? Cum îşi imaginează ei că vor veni englezii buluc ca să le cumpere produsele? Vai de capul lor! Se spune performează în loc de interpretează, afecţionez în loc de simpatizez şi, culmea culmilor printre multe altele, expertiză în loc de experienţă, deşi expertiză are cu totul şi cu totul alt sens în limba noastră cu diacritice… Ce s-o mai lungesc, niciodată nu mi-a fost ruşine că îmi iubesc ţara. Mi se pare practic imposibil. Dacă fiul meu sparge geamul vecinului, îl pedepsesc, poate chiar îi trag o mamă de bătaie, dar în niciun caz nu încetez să-l iubesc. Şi totuşi…

Profităm de ocazia oferită de Nopţile Bucureştilor şi ne aflăm în Muzeul de Istorie a Bucureştiului (cum eronat scriu chiar cei de la muzeu). Vizităm câteva saloane oarecum jenaţi de un grup deosebit de gălăgios aflat în faţa noastră. Încercăm să schimbăm cadenţa, dar nu reuşim să ne detaşăm de ei. Ajungem într-o sală unde este Cartea de Impresii a Muzeului. Aştept mai mult decât necesar în faţa unui tablou cu speranţa tacită că respectivii se vor îndepărta. Cu coada ochiului, văd cum unul din ei se apropie de Carte, scrie ceva şi pleacă grăbit ca să-i ajungă din urmă. Nu am nicio îndoială că a scris nişte măscări, aşa că mă apropii, întorc pagina şi citesc, la început stupefiat, iar apoi emoţionat: Îmi iubesc ţara.

Să auzim de bine!