"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)
Se afișează postările cu eticheta analfabeţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta analfabeţi. Afișați toate postările

joi, 18 decembrie 2014

Genetica-ştiinţa cu un trecut de viitor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Una din trăsăturile regimurilor totalitare a fost restricţia, interzicerea, suprimarea a ceea ce nu convenea regimului. Să ne reamintim cum nemţii îşi ardeau cărţile la „îndemnul” naziştilor. Să ne reamintim cum Ceauşescu desfiinţa magazinele ca să nu mai vadă cozi. Să ne reamintim cum ruşii au interzis genetica pe motiv că este o ştiinţă decadentă, burgheză, dăunătoare omului nou, de tip sovietic.
Ca ţară pendinte a blocului comunist, şi România a dat curs acestei restricţii sovietice şi studiile genetice au fost lăsate uitării. Efectul a fost unul nociv pentru ştiinţa românească în general, şi pentru genetică în special.
Dar iată că zorii libertăţilor mult dorite au mijit odată cu Revoluţia din 1989. Gugetul românesc, atât de constrâns de privaţiuni şi mutilat de o politică aberantă a putut să se elibereze. Oamenii au devenit liberi cu adevărat, liberi să gândească, liberi să vorbească, liberi să facă.
Şi dacă tot a fost vorba de făcut, ce s-au gândit ei? Hai să facem ceva şi în genetica românească atât de persecutată. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. La început timide, dar impulsionaţi de ideea de libertate, românii nu au mai cunoscut oprelişti.
În mod normal, primele studii şi cercetări s-au făcut pe animale. Şi aiată că, pornind de la amibe şi continuând cu cobai, oamenii de ştiinţă români au ajuns curând la visul lor: mamiferele. Primele rezultate nu au fost concludente, după cum ne arată şi imaginea.

Nu o vacă moale îşi doreau oamenii, ci o rasă mai de soi. Aşa că, cercetătorii s-au întors în laboratoare şi, iată, minunea s-a întâmplat: a apărut şi soiul de vacă tare, atât de dorit de români. Pentru că, trebuie să o recunoaştem cu toţii, ce mare brânză poţi face cu o vacă moale? În schimb cu o vacă tare, ehe, lucrurile se schimbă radical.
Acum, după aceste rezultate, mintea liberă de prejudecăţi a românului nu mai putea fi oprită. Aşa că au fost încercate experimente şi pe oameni. Cu dorinţa de respect faţă de dogmele bisericeşti, oamenii de ştiinţă au încercat să producă întâi bărbatul. Ca şi în cazul anterior, lucrurile nu au ieşit bine din prima, aşa că specimenul obţinut a fost bărbatul din piele întoarsă.
Pe lângă durerile inerente pentru un asemenea bărbat, un asemenea specimen nu-şi găseşte utilitatea măcar prin aceea că nu se poate bărbieri. Aşa că eforturile s-au intensificat, nopţile s-au transformat în zile şi, iată că pe porţile laboratoarelor a ieşit exemplarul perfect şi dorit de toţi: femeia din piele naturală.
Acum, nimic nu-i mai poate stăvili pe românii puşi pe creaţii genetice. Cu siguranţă, curând vom găsi pe piaţă pătuţuri pentru copii de lemn sau gulere pentru dame cu blană.
Să auzim de bine!

joi, 21 iunie 2012

Te oftici că n-ai votat?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În câteva postări mai vechi făceam o prezentare succintă a unor mostre de prostie crasă şi necontestată, cu speranţa sinceră că nu voi mai avea ocazia să abordez un asemenea subiect (între noi fie vorba, beţivii şi proştii mi-au displăcut organic întotdeauna).
Dar iată că viaţa bate filmul şi televiziunea bate viaţa, dacă pot să mă exprim astfel. De altfel, nici titlul prezentei postări nu este unul original, el fiind o secvenţă dintr-un mesaj apărut în burtiera unei emisiuni a postului OTV.
Hopa! Văd că începeţi să vă foiţi. Sigur, aveţi dreptate: dacă vorbim de OTV, atunci subiectele pe teama prostiei sunt nenumărate. L-am ales pe cel de faţă în mod cu totul şi cu totul întâmplător, în timpul lucrului la telecomandă, încercând să evit o pauză publicitară, subiectul având oarece tangenţe cu alegerile de curând terminate.
Ce e drept, am reuşit să evit publicitatea, dar nu şi gogomănia apărută pe ecran, pe când scanam posturile. Printre alte mesaje apărute pe ecran, unul spunea ceva de genul „bla, bla, te oftici că n-ai votat PP-DD?”.
Mesajul mi-a reţinut atenţia imediat (probabil acesta era şi scopul...) în primul rând prin utilizarea termenului oftici. Că pe posturile noastre de televiziune ai ocazia să asculţi cea mai mare colecţie de agramatisme este deja un loc comun. Dar ca să foloseşti un asemenea termen idiot, şi folosesc un calificativ civilizat, mi se pare o neruşinare nu numai faţă de analfabetul care l-a scris, ci şi faţă de ceilalţi, cei care urmăresc postul.
Dar aceasta este o analiză pur şi simplu de formă, în fond fiecare fiind liber să se exprime cum îi dictează numărul de neuroni activi pe care îi posedă. Ce e interesant este mesajul de mare profunzime socială ascuns în aceste câteva cuvinte de analfabet. Altfel spus, autorul mesajului tembel consideră că oamenii se duc la vot ca să voteze candidaţii sau politicienii pe care nu-i doresc. Ajuns în cabină, votantul nostru pune mâna pe buletin şi, cu gesturi hotărâte, aplică ştampila fatidică exact pe contracandidat. După care, iese din cabină, introduce formularul în urnă şi, plin de remuşcări şi de regrete, începe să se oftice:
- Fir-aş al dracului să fiu, ce mă mai oftic! De ce l-am votat pe Ionescu, când eu îl voiam pe Popescu? Mamă, ce mă mai oftic!
Chinuit peste poate de asemenea întrebări existenţiale, pune mâna pe telefon şi sună la OTV exprimându-şi vehement starea de oftică personală.
A, desigur că aş fi manifestat o mai mare înţelegere dacă era vorba de oftică pentru că NU a ieşit candidatul votat de tine. Sau că au fost fraudate voturile date în favoarea candidatului votat de tine. Dar ca să te oftici pe tine, te pentru că tu singur ai decis să votezi un anumit candidat, mi se pare mult prea puţin chiar şi pentru mintea obosită a autorului respectivului mesaj.
Deşi, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, avem ce regreta că nu am votat un preşedinte care NU este preşedinte şi am ratat ocazia de a primi repartiţii pentru case care NU sunt repartiţii pentru case. Credeţi că acesta este un lucru trist? Nu, desigur că nu. Este un lucru ridicol şi atât. Trist este faptul că există oameni care cred asemenea balivrne.
Să auzim de bine!

miercuri, 29 septembrie 2010

Cine conduce Chile şi cine conduce România: scurtă comparaţie

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Cu timp în urmă vă făceam cunoscute părerile mele privind inexistenţa unei clase politice în România, faptul că suntem conduşi de analfabeţi fără altă calificare decât banii din teşcherea. Rezultatele le-am văzut şi le vedem zi de zi. Nulităţi ajunse parlamentari sau miniştri doar pentru că au cotizat la partid cu ocazia alegerilor emit legi care să ne conducă.
Ieri am primit un e-mail de la un prieten, mesaj care cuprindea rândurile de mai jos. Sincer să fiu, m-am bucurat şi m-am întristat în acelaşi timp. M-am bucurat pentru că, iată, a câta oară, realitatea îmi dă dreptate şi m-am întristat pentru a câta oară simţindu-mă umilit ca român. Dar nicio clipă să nu uităm că răspunderea cea mai mare ne revine nouă, cei care am votat.
Notă: mesajul conţine numele miniştrilor aflaţi în funcţie înaintea ultimei remanieri.
“Mai jos aveţi o lista cu guvernul care conduce Chile, o ţară despre care românii nu ştiu nimic. Chile n-a avut un Eminescu, un Hagi, o Nadia, un Mutu şi nici măcar un Ştefan cel Mare, deci nu merită să ne batem capul cu ea. Şi, cu siguranţă din lista de mai jos nu avem nimic de învăţat, cel mult putem râde de faptul că proştii ăştia şi-au irosit viaţa prin şcoli, în loc să fie tari în gură şi să ajungă şefi la 30 de ani, ca Ponta sau Boureanu
Vă interesează din cine este compus guvernul (de dreapta) din Chile? Cred că veţi avea parte de o mică surpriză. Cabinetul chilian cuprinde 6 economişti cu studii la universităţi de prim-rang din SUA. Majoritatea miniştrilor au fost colegi, studenţi sau profesori la Universidad Catolica.
Pentru a vă înlătura temerea că este o simplă întâmplare, am decis să vă prezint şi cabinetul anterior celui condus în prezent de Sebastian Pinera, adică guvernul (de stânga) prezidat de Michelle Bachelet Jeria.
Pentru o comparaţie facilă, am ales ca lângă fiecare ministru din cabinetul chilian să-l pun pe omologul său din România; CV-urile miniştrilor români sunt pe site-ul guvernului, pentru cine mai este curios.
Comparaţia este pe alocuri foarte haioasă, dar vă las să descoperiţi singuri şi să comentaţi, dacă simţiţi nevoia.
Era să uit! Chile ocupă locul 10 în clasamentul libertăţii economice în lume (România e departe în urmă, pe locul 63), povara fiscală totală situează cel mai dezvoltat stat sud-american pe locul 24 în lume (România încheie plutonul mondial pe locul 108), iar cheltuielile guvernamentale reprezintă mai puţin de 19% din PIB.
Guvern actual
• Preşedinte (şeful guvernului): Sebastian Pinera. A studiat la Pontifical Catholic University of Chile unde a absolvit cu una din cele mai mari note din istoria universităţii. Doctor în economie la Harvard University. Averea sa este estimată la 1 miliard de dolari (mogul de televiziune)
- în România: Traian Băsescu şi Emil Boc
• Ministru de finanţe: Felipe Larrain. Doctor în economie la Harvard University şi profesor la Harvard unde este co-autorul manualului de economie împreună cu Jeffrey Sachs
- În România: Sebastian Vlădescu
• Ministrul economiei: Juan Andrés Fontaine Talavera. Master în economie la University of Chicago, a fost Visiting Professor la UCLA
- În România: Adriean Videanu
• Ministrul coordonării: Cristián Larroulet Vignau. Master la University of Chicago. A fost visiting researcher la University of California, San Diego
- În România: -
• Ministrul de interne: Rodrigo Hinzpeter Kirberg. Este profesor universitar şi a profesat avocatura la Simpson Thacher & Bartlett in New York
- În România: Vasile Blaga
• Ministrul planificării: Felipe Kast Sommerhoff. Doctor în Politici publice la Harvard University
- În România: Elena Udrea
• Ministrul educaţiei: Joaquín Lavín Infante. Master la University of Chicago
- În România: Daniel Funeriu
• Ministrul muncii: Camila Merino Catalán. MBA la MIT
- În România: Mihai Şeitan
• Ministrul lucrărilor publice: Hernán de Solminihac Tampier. Doctor în inginerie la University of Texas şi profesor universitar
- În România: -
• Ministrul agriculturii: Marigen Hornkohl. Master în istorie la Heidelberg University în Germania
- În România: Mihail Dumitru
• Ministrul transporturilor: Felipe Morandé Lavín. Doctor în economie la University of Minnesota, a fost Director of the post-graduate Program in Economics at ILADES/Georgetown University
- În România: Radu Berceanu
• Ministrul comunicaţiilor: Ena von Baer Jahn. Doctor în ştiinţe politice la Universitatea din Aachen în Germania
- În România: Gabriel Sandu
• Ministrul energiei: Ricardo Raineri Bernain. Doctor în economie la University of Minnesota, Visiting Professor la MIT şi University of Minnesota
- În România: -
• Ministrul de externe: Alfredo Moreno Charme. MBA la University of Chicago
- În România: Teodor Baconschi
• Ministrul sănătăţii: Jaime Mañalich Muxi. A studiat medicina la McMaster University în Canada
- În România: Cseke Attila
• Ministrul minelor: Laurence Golborne Riveros. Studii la Northwestern University şi la Stanford University
• Ministrul justiţiei: Felipe Bulnes. Master în Drept la Harvard University
- În România: Cătălin Predoiu
Fostul guvern
• Preşedinte (şeful guvernului): Michelle Bachelet Jeria. Doctor, cu studii postuniversitare în ştiinţe militare. Vorbeşte 5 limbi: spaniolă, portugheză, franceză, engleză, germană
- în România: Traian Băsescu şi Emil Boc
• Ministru de finanţe: Andrés Velasco. Doctor în economie la MIT, profesor la Harvard University. A studiat relaţii internaţionale la Yale University şi economia la Columbia University
- În România: Sebastian Vlădescu
• Ministrul economiei: Hugo Lavados. Master în economie la Boston University, profesor universitar de economie
- În România: Adriean Videanu
• Ministrul de interne: Edmundo Pérez Yoma. A absolvit Washington University
- În România: Vasile Blaga
• Ministrul apărării: Francisco Vidal. Profesor universitar de istorie
- În România: Gabriel Oprea
• Ministrul planificării: Paula Quintana. Sociolog
- În România: Elena Udrea
• Ministrul educaţiei: Mónica Jiménez. A obţinut o bursă Fullbright în 1981, este profesor universitar în Chile şi Visiting Professor la mai multe universităţi din SUA
- În România: Daniel Funeriu
• Ministrul muncii: Claudia Serrano Madrid. Doctor în sociologie la Paris. Master în administraţie publică. Este profesor universitar
- În România: Mihai Şeitan
• Ministrul lucrărilor publice: Sergio Bitar. Master în Economie la CEPR în Franţa şi master în economie la Harvard University
- În România: Radu Berceanu
• Ministrul agriculturii: Marigen Hornkohl. Master în istorie la Heidelberg University în Germania
- În România: Mihail Dumitru
• Ministrul comunicaţiilor: René Cortázar. Doctor în economie la MIT
- În România: Gabriel Sandu
• Ministrul energiei: Marcelo Tokman. Doctor la University of California, Berkeley”
Acesta a fost mesajul. Vă las să judecaţi singuri proporţiile haznalei în care ne bălăcim cu aere trufaşe...
Să auzim de bine!